Dictaturile comuniste, ca și cele anticomuniste, tot o apă și o samavolnicie. Dictaturile comuniste juisau ascuzându-și abjecțiile în albia muncitorilor indignați. Invazia Cehoslovaciei, în 1968, cum am mai spus, a fost justificată de dictatura de la Moscova cu cereri ale populației cehe.
Iată ce zice după 51 de ani „eroul” anticomunist al românilor, Klaus Werner Iohannis: „Cred că o nouă Lege a pensiilor ar fi utilă, în condițiile în care foarte mulți pensionari și conducători de instituții publice semnalează inegalități și inechități în actuala lege a pensiilor. Asta e o chestiune însă care nu se rezolvă nici într-o lună, nici în două (nu până la alegeri – n.n.). Sunt convins că Guvernul Orban va face o analiză serioasă, atentă a chestiunilor și în măsura în care va fi nevoie de o nouă lege se va discuta la momentul potrivit”.
Încă și mai înainte, dictatura Inchiziției ucidea nevinovați în numele bunilor credincioși în Dumnezeu. Dictaturile, toate, au fost și au rămas fenomene naturale, se nasc, se dezvoltă și se strică. De la adolescentul idealist Alexandru cel Mare, care a sfârșit în crimă, ucigându-și cel mai bun prieten, la fățarnicul semidoct Gigi Becali care, drapat în mantia lui Dumnezeu, schimonosește omul cât o oaie de vânzare.
În România, dictatura comunistă a involuat de la martirii idealiști din închisoarea Doftana la descreierații anticomuniști din Piața Victoriei, via cuplul Ceaușescu. Niște sincopați, văduvi de țară și neam – gen Orban și compania – și-au încropit ideal din a-i încartirui pe bătrâni în țarcuri, catalogându-i pe toți drept comuniști decrepiți sau simpatizanți comuniști, ca pe câinii vagabonzi. Cu limbile adânc înfipte în voluptatea puterii, scuipă peste natura legilor naturale ale supraviețuirii comunității. Legi imuabile, care apără tot ce se naște prin voia lui Dumnezeu pe pământ. Niște impostori cu rânjet de bufoni.
Este un început. Pentru întâia oară, dictaturile comuniste sunt suite în ring în confruntare cu dictaturile anticomuniste. Tot o apă și-un pământ. Până astăzi, anticomunismul era considerat a fi probă a democrației, iată, dictatura anticomunistă este mai abjectă sau tot la fel de abjectă ca și dictatura comunistă. Anticomunismul își are eroii săi, desigur, în închisorile de la Sighet, Pitești, dar și comunismul își are bravii săi idealiști în închisorile de la Doftana, Tg Jiu etc.
Nicolae Cristache, textul de mai sus lovește fix în moalele capului. Pentru că aceste lucruri nu le-a mai spus nimeni pînă acum. Și totuși… Anticomunismul practicat de ignoranți nesăbuiți, zic eu, pune în valoare credința umanistă a pionierilor comunismului.
Talida Covaci, Corect. Fiindcă, așa cum spuneam, dictaturile sunt un fenomen social natural, se nașc prin om, se dezvoltă și tot prin el se strică. Dictatura comunistă susținută de înaintașii utopici propovăduia credința umanistă în binele omului s-a dezvoltat prin semidocți și a pierit. Anticomunismul pornit din ură ideologică pură, îndreptățită, a degenerat în barbarie politică, uneori chiar criminală, fiindcă afectează întreaga comunitate.
Texte din astea fără relevanță, spuneți domnia voastră. Mă bucur să mă afund în profunzimea afirmației.Așa pot să constat că nu scriu pentru toată suflarea. Pentru cine scriu? Pentru mine și pentru cei puțini care simt ca mine. De pildă, pentru dumneavoastră. Primesc astfel un punct de sprijin, fără de care nu se poate merge mai departe. Orice simt, bine sau confuz, trebuie împărtășit cu cineva. Aveți, din punctul meu de vedere, perfectă dreptate în tot ce afirmați, mai mult sau mai puțin eliptic. Constatările domniei voastre, sunt și ale mele. Mă bucur să le stabilizez prin cineva. Doar că eu merg oleacă mai departe. Și procedând astfel, rămân singur.Încă 30 de anii și România nu va mai fi, spuneți cu tristețe. Ceva-ceva va mai fi totuși, ce? Aici ne despărțim în 20 de milioane de opinii. Ca să aflăm cât de cât argumentat, e nevoie să cunoaștem mersul general al lumii, al planetei cu oameni. Și ne găsim rostul. Mie se pare că lumea în care suntem ne purjează încet-încet.Iar unii o facem cu voluptate, chiar mândri, falnici și atoateștiutori Lumea cea de sus ne trimite la coșul de gunoi. Întrebarea este: ce facem, cum procedăm? Continuăm să ne bocim nefericirea, sau căutăm soluții, Cu cine? Cu cine, dacă lămurim asta, avem șanse să mergem mai departe.
Interesant. Mă așteptam, totuși, să răspundeți la întrebarea Cu cine?
Dmnule draga asa zic ardelenii. Nu sint arddleanca. Sint olteanca si mschedon
Sa revenim E cu trimitere la Ion Cristoiu si nu numai. Cristoiu se aparasingur si inca bine. Nu are scrupule si stiu ce zic Doar Nistorescu l adovedit si doar odata.Vezi mai multe altadata.
…