Încheiam astfel comentariul meu, ultimul, intitulat „Ca la teatru”: „Singur eu și criminalul de la fereastră perseverăm, suntem la fel. Și vaporul care ne are pe toți pe covertă, și pe cei în vechile roluri și pe ceilalți, în cele noi, și ne duce într-o direcție doar de el știută”. S-au schimbat, cum spuneam, doar personajele piesei. Și-au schimbat rolurile între între ele. Destinul scris de legile naturii este, iată, necorectabil. E la nave va. A definit-o un coetnic al doamnei Merkel, cu numele Friedrich Engels. O țară rudimentară, fără consistență în sentimente, cu o brumă de mic-burghezi închipuiți elită și o populație superficial cultivată. Dar și cu frumuseți și daruri multe. Înadins făcută pentru a sluji, în curtea din spate, aristocrația tradițională a continentului.
E la nave va.
Și iată, când ne așteptam mai puțin, eruditul turmentat, supranumit „generalul”, a avut dreptate. Populația superficial cultivată și bruma de mic-burghezi închipuită elită au urcat în amvon pe nimeni altul decât pe cel mai antiromân din câți există astăzi, pe un urmaș al lui Goebbels, un nevolnic cu idei naziste sub acoperire. Cu un scenariu uitat de mult și redescoperit de „servicii”, cu ciumă roșie, geacă roșu și negru, Piața Victoriei luminată de ledurile lanternelor, cu un Colectiv în rol de Reichstag, cu 10 august sub oblăduirea cârtițelor din Poliție, crimele din Caracal, Kövesi, Coldea, Maior, și toate lichelele semidocte, sofisticate în revoluționari de dreapta, cu o presă a patra putere nu prin ea însăși, ci prin cel pe care-l poartă în cârcă.
Din fericire, PSD a fost decapitat, pe nemerit, dar într-o clipă izbăvitoare. Căci, într-o țară săracă, fără elite autentice, fanariote ori imbecile, social-democrația este singura salvare pentru suveranitate, democrație autentică și mândrie națională. E la nave va. Într-o direcție doar de ea știută. Vom vedea.
