O mirare erupe chiar în epicentrul războiului civil: Coaliția PSD-ALDE a părăsit baricada. Klaus Werner Iohannis, cu zâmbetul schimonosit de ură și aroganță, batjocorește totul: Constituție, decență, pacea sufletelor. Satul parlamentar e gol. Niște exhibiționiști ocupă strada; Ludovic Orban, în fruntea colindătorilor săi, atinge paroxismul dezgustului. O întrebare înfierbântă tâmpla comentatorilor politici: Cum e posibil? Și praful iscat de limbile părelnicilor…
Lui Iohannis nu-i pasă de nimic, de nimeni. Doar de Carmen. Cine-l oprește? Iar eu nu cred în Dumnezeu. EL este Cel ce Este, adică noi toți. Cei ce viețuim în regate diferite. Privilegiați și trăitori anonimi. Pacostea nostră, a celor din urmă, este că, individual, năzuim să ajungem privilegiați, să nu vegetăm în bălți stătute. Ceilalți, mai puținii, au un singur țel: Puterea, Dominația, adică SRI, SIE, CSM, ICCJ, Parchetul General, mutinaționale, cancelariile europene, BNR… Și strada, și exhibiționiștii, și presa, și televiziunile, și ambalajele strălucitoare, și reclamele ademenitoare, și frica noastră de bălți.
Unde se adăpostește Coaliția PSD-ALDE? Iată, și ea este împărțită la fel, între privilegiați și năzuitori de privilegii. Pune mâna la ochi.
