Mi-era dor de ceva frumos, cum ar fi o observație inedită, sau, de ce nu?, chiar o idee…
Și unde n-am căutat? Până și-n Evenimentul zilei… Zadarnic! Așa mi-am adus aminte de scrierile contelui de Saint Germain. Sub acest pseudonim, prietenul meu zicea, uite, poporul român, ortodox habotnic, naționalist sadea, a ales în fruntea țării un neamț habotnico-nazist, și neortodox pe deasupra. Câte popoare se mai pot lăuda, ca noi, că am trecut cu brio examentul universalității?
La numărătoarea mea, a ieșit că doar încă o nație luase notă de trecere: aceea născută pe pământ american. După sute de ani de segregare nemiloasă, poporul american adusese la putere un negru, pe Barak Obama. Ce-i drept, Dumnezeu nu a fost prea încântat de isprava americanilor. Apoi i-a miruit cu Donald Trump.
Până aici, totul părea frumos și drept. M-am încurcat când a trebuit să deduc de ce Sfântul ni-l trimisese nouă pe Klaus Werner Iohannis tocmai după Traian Băsescu. Nici măcar în Iad o greșeală nu se pedepsește de două ori.
Werner al nostru era purtător al tuturor relelor celor din speța de om care l-a dat pe Hitler. Și totuși, n-ar fi fost chiar o pedeapsă. Astăzi, amplitudinea lui Hitler guvernează, sub acoperire și cu bani Soroș, în multe state onorabile.
Un gând ca o gâdilare mi s-a oprit în gât. N-am mai râs. Dacă nu de pedeapsă era vorba, rămânea doar varianta blagoslovirii.
Dar cum să fim blagosloviți cu un purtător de rânjet horror?
Răspunsul la care am ajuns m-a trântit la pământ. Fusesem blagosloviți, ce-i drept, dar nu pentru ceea ce pătimisem sub Traian Băsescu, ci ca o pre-recompensă pentru ce ni se va întâmpla după Iohannis.
Căutasem ceva frumos și ce găsisem? E de râs, știu. Învingem durerea, să murim de râs. Vor veni alegerile. Iată, șiruri de concetățeni urmează calea spre urne. Doar noi vom ști că-i păcăleală.
Frumos!”nici în iad nu ești pedepsit de doua ori pentru același lucru.”