Am spart găoacea. Nimic din ce-a fost nu va mai fi cum a fost. Dacă Opoziţa crede însă că se apropie ceasul victoriei sale s-ar putea să se înşele. Se încarcă de o misie, pe care s-ar putea să n-o poată duce. Evenimentele de ieri mărturisesc, obscur dar profund, că am avut de-a face cu o revoltă anticapitalistă. Dacă Puterea speră în uitarea poporului şi-n fraudarea alegerilor, iluzia o poate arunca în gesturi necugetate şi-n lupte de stradă.
-De ce-aţi venit în piaţă? întreabă reporterul.
-Ăăăăă…. Jos Băsescu… Ăăăă… Murim de foame…
În realitate, nu prea ştiau. Salariile n-au fost scurtate ieri; nici pensiile, îngheţate; de Crăciun s-a mai găsit câteva ceva de pus pe masă; au fost şi zile mai grele – când cu furia concedierilor, dansul pinguinilor a durat o oră, poate şi mai puţin, şi asta a fost tot. Ce se-ntâmplă de şapte zile încoace? Ce-a fost ieri şi astăzi nu mai e?
Fac legătura cu Piaţa Universităţii din 1990 – cei care au inventat piaţa în urmă cu 22 de ani şi cei care li s-au opus sunt clasa politică de azi – cu infinitele rocade între jucători. Dar dacă aş asemăna-o cu Piaţa Universităţii de azi, aş fi obligat să afirm că-n Piaţa de astăzi se moşeşte clasa politică de peste 22 de ani. Că s-a-ncheiat un ciclu şi începe un altul. Şi n-ar fi de ajuns.
Căci, deosebirile sunt mari, totuşi. Atunci, am fost manipulaţi şi amăgiţi atât de organizatori, cât şi de contestatarii pieţei. Atunci s-au plămădit oligarhiile, s-a crăpat falia între cei puţini şi bogaţi şi cei mulţi şi săraci. Misterul Pieţii din ultimele şapte zile provine din lipsa manipulatorilor, în dubla lor ipostază, de organizatori şi contestatari. Şi nu cred că mai existe în lume ceva asemănător.
Şi-atunci, ce-a fost ieri? În 1989, ne-au dat o mână de ajutor ciomegele în vitrine ale serviciilor secrete din ţările mari ale lumii, mai puţin China şi Japonia. Scenariul a fost unul lucrat şi probat în laboratoare sofisticate. N-a fost cancelarie europeană care să nu contribuie cu un ceva-acolo.
Şi revin, şi-ntreb: şi-atunci, ce-a fost ieri? Şi de şapte zile încoace, ce este? Ţăranul lui Marin Preda, după ce-a văzut girafa la grădina zoologică a zis: „Acest animal nu există!” Spun şi eu la fel: aceste şapte zile şi şapte nopţi nu există. Sunt doar în închipuirea noastră. Fiindcă, în fapt, este vorba de 22 de ani. Adică de tot atâţia ani de minciună. Generalizată. De la Putere la Opoziţie, via Presă. Am spart găoacea. Nimic din ce-a fost nu va mai fi cum a fost. Dacă Opoziţa crede că se apropie ceasul victoriei sale s-ar putea să se înşele. Se încarcă de o misie pe care s-ar putea să n-o poată duce. Evenimentele de ieri mărturisesc, obscur dar profund, că am avut de-a face cu o revoltă anticapitalistă. Dacă Puterea speră în uitarea poporului şi-n fraudarea alegerilor, iluzia o poate arunca în gesturi necugetate şi-n lupte de stradă.