Dragul meu Seneca, Parazitismul era ratificat de natură. Societatea, căzută pe spate, dădea neputincioasă din picioruşe. Ajunsesem la sfârşitul basmului, unul dintre cele mai înălţătoare dedicate omului, „Homo sacra res homini”, şi primisem vestea că rămâne ca întotdeauna: „Homo homini lupus est”. Ca să mă reaşez pe toate picioarele, două zile am
Read More
Dragul meu Seneca, Undeva, poate în Noua Guinee, poate în altă parte - urmăream pe diagonală, cum se zice, un reportaj pe „Viasat Nature" şi n-am reţinut numele ţării - vieţuiesc două familii de maimuţe; se deosebesc prin mărimea capului. Cele cu capul mare şi, desigur, minte mai multă, sunt „deşteptuţele".
Read More
Dragul meu Seneca, Iată, am ţinut seama de îndemnul tău; acela cuprins în zicerea „Neghiobul trăieşte cât poate, înţeleptul - cât trebuie. M-am hotărât să mai trăiesc fix zece ani; un an a trecut, au mai rămas nouă. Sigur, întâmplarea poate face să mor oricând; important, îmi spun, e să trăiesc
Read More
Nu tânguirea te poate duce la adevăr, ci tăria spiritului Seneca îl salută pe, de-acum înainte, dragul său Iisus. Se cuvine să-ţi mărturisesc împrejurarea care m-a adus aproape de tine, dragă prietene. Şi am s-o fac de îndată. Nu mai înainte de a mă abate puţin şi a-ţi spune că
Read More