Si nu stiu, zau, ce-i susura in urechi mama lui Ponta. Il aude pe fiul sau pricepandu-se de la igiena scobitului in nas la filosofia moralei. Il vede izmenindu-se economicos cand pe B1, cand pe Realitatea, cand pe toate cate or mai fi, ca n-apuca sa le pridideasca pe toate.
Şi auzindu-l pe fiul său, viitorul Alexandru cel Mare, cât de inimos cântă, Filip îi zise: „Nu ţi-e ruşine să cânţi atât de straşnic?” Acum că tat-su’ l-o fi-njurat de zeii mă-sii şi cronicarul a pus vorbele de la el, miezul e unul, şi anume că, pentru regele Macedoniei, orice osteneală în afara celei cerute de sorţi era o risipă şi o pagubă pentru ce vrea ţara de la el.
Mai aproape de spiritul lui Păcală, folclorul nostru a ticluit altfel: tatăl lui Bulă se uită în carnetul de note al puradelului şi vede pe linie doar note de trei, mai puţin la muzică, 10. Şi jap! jap! jap!… Grijania mă-tii!, îi ţipă în ureche, îţi arde de cântat?
Şi nu ştiu, zău, ce-i susură în urechi mama lui Ponta. Îl aude pe fiul său pricepându-se de la igiena scobitului în nas la filosofia moralei. Îl vede izmenindu-se economicos când pe B1, când pe Realitatea, când pe toate câte or mai fi, că n-apucă să le prididească pe toate. Şi niciodată vorbind despre pasul ţării în pricopseala de austeritate propusă Europei de cucoana Merkel şi ortacii săi, sau cu ţinuta României în delicata asemuire între neatârnarea ţinutului secuiesc şi recunoaşterea independenţei Kosovo.
Şi nu mai puţină mirare iscă liberalul Crin Antonescu perorând în maniera bufonicească a lui Mircea Badea – rar om mai înţărcat la ironie bună ca acesta! – doar pentru a-şi creşte audienţa în mulţimile de hrănitori cu glumiţe, în vreme ce partidul său de liberali demult n-a mai prăsit un liberal – cam de vreo sută de ani. Ca să vezi cum trece vremea! Unde plămadă nu mai e, nici rod nu e!
N-avem taţi ca Filip, n-avem fii ca Alexandru. Îl avem pe Bulă-n toate şi-n toţi: nota 10 la cântat!