Iată ce-mi scrie un bun prieten, pe care lucrarea mea l-a îndurerat: „Din cuvintele tale te vei îndreptăți, din ele te vei osândi”. Genial. Perfidie înspumată cu adevăr. Citat din scrierile părintelui Pimen. Citatul, în limbaj bisericesc, nu este o profeție, ci un blestem. Specific popilor. Prietenului meu i s-a părut că eu l-am vorbit de rău pe Iisus și ia ca judecător, între noi, un popă. Doar că, în literatură, autorul nu are pefidia printre instrumentele de lucru. Nu colorează personajele în negru, roșu ori albastru. Descrie fapte, repetă vorbe. Nu ia partea unuia sau altuia. Și eu îl iubesc pe Iisus. Ba, cu ani în urmă, l-am tratat ca pe singurul meu prieten. Și pentru că, de curând, întâmplarea a făcut ca eu să recitesc Evangheliile, am simțit nevoia să-i iau apărarea. Lui iisus. Mai ales împotriva speculanților. Căci oamenii iubesc minunile, nu adevărul. Din minuni, profitorii au făcut palate cărora le-au spus biserici. În ele și-au ascuns dorința de putere și bogăție. Eu am rămas la închipuirea îndrăgită de mine, un Iisus sărac. Și eliberându-l de povara intereselor celor ce-au făcut din el sursă de palate și veșminte de basm, și jug de pus pe gâtul ignoranților ca podoabă rară, am ajuns la chipul primului om care a formulat în felul pildelor legea fundamentală a lumii omului, și a Universului, totodată. Ceea ce citesc, văd și ascult astăzi, mă obligă, prin menirea ce am primit-o, să dreg cât de cât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.