Sacul și peticul – capitolul VIII

de Nicolae Cristache pe 19 iulie 2021 792

Apartamentul lui Maher. Ca un turn încins c-un brâu de uși. Majordomul apare pe una și dispare pe o alta, după un program geometric gândit cu artă și distincție. Taburete așezate în jurul unei mese în formă de virgulă. Maher, Gicuș și Dorin discută în coada virgulei, pentru o mai bună acustică. Jiletca majordomului apare […]

Îndrăgostit, e poi muori

de Nicolae Cristache pe 27 mai 2021 1063

Retras la margine de lume, țărmul vieții se depărta cu fiecare zi. Îl vedeam tot mai confuz. Lumina zilelor pălea. Nopțile – o peltea neagră. Eram tot mai singur. Ca vântul îmi trecea prin memorie numele meu. Ca să mi-l amintesc, aveam nevoie de un reper. Cum ar fi o piatră de mormânt într-o lume […]

Minicronica de mântuire/Cîțu, Zăvoranu… și restul

de Nicolae Cristache pe 27 martie 2021 719

Mâine, poimâine mor și eu nu știu nici acum de ce SUA n-au ocupat insulele Baleare. Au umblat cu trupe, avioane, tancuri, tehnică de război de ultimă oră prin toată lumea. Insulele Baleare au scăpat. De ce? Iată întrebarea! Am scris despre Contele de Saint Germain. Un intelectual de elită al lumii mici în care […]

Minicronica de mântuire/Basm din secolul 21

de Nicolae Cristache pe 27 martie 2021 757

Contele de Saint Germain – frații Grimm nu-l întrec. Poate doar în savoare. Iată-l istorisind despre judecători, medici, tinere vlăstare. Cu acuitate de Homer. Din păcate, fără ecou în veșnicia istoriei oamenilor. Personajele sale nu au cutezanță, eroism, glorie. Sunt niște victime. Fără viitor. Își poartă destinul privind în urmă, pe aripile nădejdii morale – […]

Minicronica de mântuire/Ăsta-i adevărul

de Nicolae Cristache pe 26 martie 2021 649

Încep să mă enervez. Împotriva mea. O țin tura-vura cu vorbele lui Iisus, „adevărul e-n voi”. Insistând pe ideea că slovele astea, chipurile, nu sunt luate în seamă. În fapt, eu cred că adevărul nu este „în voi”, adevărul e în mine. Și doar în mine. Ei bine, lumea chiar asta face, caută adevărul în […]

Minicronica de mântuire/Poveste cu o vrăbiuță

de Nicolae Cristache pe 25 martie 2021 866

Cățelul meu, cred că are 12 ani, în timpul plimbării de dimineață, a văzut o vrăbiuță ciugulind o bucățică de pâine. Nu se grăbea. Draga de ea, se delecta. Răsfățatul meu animăluț a alungat-o și s-a pus el pe ronțăit minuscula rămășiță. Nu-i era foame. Era natura sa. Își arăta puterea. Zilele astea, am tot […]

Minicronica de mântuire/În veșnicia halucinantă

de Nicolae Cristache pe 24 martie 2021 752

O întrebare rămâne fără răspuns: cine-l apără pe omul muritor? Dumnezeu? Iisus Hristos? Legile Cosmosului? Răspunsurile indică, asemenea unui orologiu, ora la care a urcat conștiința pământenilor. Și, ciudat: nici măcar chiar cei ce văd salvarea în Hristos nu dau întâietate slovelor care îndeamnă: „Adevărul este în voi. Cunoașteți-l și veți fi liberi!” Adică, atotputernici. […]

Minicronică de mântuire/Blandiana, Dinescu, iată, și Dorin Tudoran

de Nicolae Cristache pe 22 martie 2021 583

Toate cele caligrafiate cu grație-natur de Dorin Tudoran despre Ana Blandiana sunt acuzații corecte. Extrag dintre reproșuri pe acela cu care o acuză pe poetă de ușoară perfidie. Adică, a profitat de moda zilei, nu excesiv de curată, ce-i drept, și a acceptat, cu grația-i cunoscută, să fie împodobită cu eșarfa poetei disidente. Poetă a […]

Minicronica de mântuire/Justițiari de promenadă

de Nicolae Cristache pe 20 martie 2021 612

Se caută fețe de Robin Hood, Petrache Lupu de la Maglavit… Și frumoșii ani 80. Vindecătorii de cancer se înșirau ca mărgelele pe ață. Și totuși, COVID 19 viețuiește de un an și-n țară-i liniște și pace. Dar, iată, o doamnă a început, în sfârșit, să vindece sute de bieți concetățeni, cum altădată grăitu-s-a: ridică-ți […]

Gâlceava artei cu democrația

de Nicolae Cristache pe 14 martie 2021 516

Un film numit „Mesia”. Produs cu mijloacele artei. Respectiv, ale perfecțiunii. Niciun compromis de marketing. Viață! Cu un Mesia al veacului nostru. Credință și vulg. În doar două ore, conștiința lumii nu mai este ce-a fost. E oleacă mai bogată în curățenie. Se putea titra „Evanghelia după două mii de ani”. Dar, iată: vulgul țipă […]