Minicronica de mântuire/Basm din secolul 21

Contele de Saint Germain – frații Grimm nu-l întrec. Poate doar în savoare. Iată-l istorisind despre judecători, medici, tinere vlăstare. Cu acuitate de Homer. Din păcate, fără ecou în veșnicia istoriei oamenilor. Personajele sale nu au cutezanță, eroism, glorie. Sunt niște victime. Fără viitor. Își poartă destinul privind în urmă, pe aripile nădejdii morale – acel har ucis de bani. Cu un paloș mincinos: pandemia. Iat-o, nu-i! Banii învingători dospesc în ascunzători nevăzute blestemul supușeniei. Zicea Martin Luther, parcă: navigatorul, în bezna oceanului, fără Steaua Polară, este al celui ce-l vânează. Banul este noua stea polară a lumii. Uniunea Europeană configurează cu puteri discreționare împărțirea societății umane în cei cu bani – stăpânii, și supuși. Dimensiunea morală nu mai încape în lumea de mâine. Nostalgia contelui, asta e! Nu mai are reprezentant în Olimp.