Pe mine, frumoasa editorialistă de la ziare.com mă ajută să iau parte la viața pe care zeul din Dealul Cotrocenilor ne-o propune pentru viitor. În ultima vreme, aflat doar cu partenera mea în comuna unde m-am retras, ca să rămân viu, membru al comunității, privesc imaginile de la televizor în care convivii noștri semnează veacul nou. Mult, mult de tot, îmi place galeria lui Dinamo – eșarfe în culorile clubului Dinamo, sloganuri ghidușe, trivialități din mahalaua unde m-am născut, porcării nevinovate… Uit de mine în fața mitingurilor de protest pe care le privesc până mi se înroșesc ochii. Jocul cu lanterne, spânzurători cu mai-marii țării, președintele în geacă roșie încurajând la solidarizări împotriva ciumei roșii. Foarte mult roșu. Am scris o carte despre Hitler – și el iubea roșul, cartea are titlul „Hitler sunt eu”. Am avut o Dacia roșie, roșiile cu telemea de oaie sunt roșii… Viață!
Când credeam că m-am integrat binișor în viața nouă, seara de ieri mi-a oferit ocazia să mă conving de contrariu: scenografia oferită de secția cu procurori a CSM a fost mai inventivă, mai profesionistă decât toate scenografiile de până atunci. Mai întâi de toate – eroina principală, Codruța. Nu știu câte repetiții a făcut – impresiile mele le puteți citi în editorialul de azi, „Apogeul răului”. A fost o prezență plăcută, admirată chiar și de domnul Andrei Pleșu. Apoi procurorii antrenați să pară idioți – fără greșeală. Domnul Iohannis, în mână cu cireașa de pe tort – impecabil. Presa, nu mai spun. Vivace, o veritabilă cruciadă. Și am ajuns la doamna Dogioiu. O cruciată comparabilă la straie și port cu Ioana d’Arc. Față cam boțită, dar fotogenică încă. A făcut din Tudorel Toader ce i-a venit la gură: un ramolit, neșcolit, prost, ignorant, rău intenționat, securist, comunist… Dar ce n-a mai spus?!
A impresionat mai ales cu o găselniță unică în lumea din jurul Cotrocenilor. A transformat o dramă umană durerosă în simbol al sănătății morale. O femeie bolnavă, grav bolnavă, a fost ținută în picioare opt ore într-un oficiu al DNA, fără mâncare, fără apă, fără medicamente. A supraviețuit printr-un miracol, identificat ca atare la CEDO. Frumoasa cruciată Dogioiu a văzut ce n-a mai văzut nimeni vreodată. A identificat faptul durerii umilitoare cu dovada integrității sistemului judiciar din România și, desigur, din întreaga lume. Greșeala procurorilor, proclamă Dogioiu „echidistant”, este dovada faptului că trăim într-un stat democratic. Doar în dictaturi, afirmă doamna, nu există greșeli. Greșelile stau mărturie că trăim în rând cu lumea bună.
