N-a aflat că bucuria, încrederea și cutezanța sunt haruri nemuritoare. Pentru el, bucurie este atunci când îi pică ceva în traistă: bani, înfrângerea echipei pe care o urăște… Încrederea-i în Dumnezeul care-i va băga prostul la facultate… Cutezața îi permite visări…
N-are habar că bucuria, încrederea și cutezanța îl fac Om. Căci nimeni nu îl poate deposeda de ele. Că bucuria este atunci când i se naște un copil. Că încredere înseamnă să dibui fără încetare după secretul vieții. Că tot ce numim cutezanță este să încerci altceva decât permite abecedarul lumii.
Și că numai așa poate trăi ca om liber, adevărat. Fără stăpân. Goana după înavuțire îl împiedică să cunoască esența minunii pe care a primit-o gratuit. Și o cheltuiește ca prostul.
