Liniște. Se aud valurile veacurilor ce-au fost și va să vină. Nemurire.  Groaza mamei din visul meu n-are leac: „Așa, dragul meu, bine ziceai de nemurire, dar și asta-i o etapă, nu rămâne nici ea. Și-atunci? Ce urmează? Ce Dumnezeu poate urma după nemurire? Omul minte, fură, ucide, inventează bombe care ar putea șterge lumea asta nemuritoare de pe fața pâmântului… Halal nemurire!”

Gânduri, gânduri…

Noua nemurire nu ne-o dă nimeni. Nu vine din cer. Se naște într-un colț al planetei. Mare cât un punct care crește…

Evanghelistul Matei o descrie în pilde:

„În aceeași zi Iisus a ieșit din casă și ședea lângă mare.

O mulțime de noroade s-au strâns la el, așa că a trebuit să se suie să șadă într-o corbaie, iar tot norodul stătea pe țărm. A vorbit despre multe lucruri:

Iată, semănătorul a ieșit să semene.

Pe când semnăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde nu era pământ mult; a răsărit îndată, dar n-a găsit pământ adânc. Când a răsărit soarele, pământul cel puțin s-a pălit, iar pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.

O altă parte a căzut între spini. Spinii au crescut și au înecat-o.

O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat 100, altul – 60, iar altul – 30…”

Așadar, din ce în ce mai puține.

Mulți prooroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le auziți voi acum și, dacă le-au auzit, nu le-au înțeles.

Înțelepciunea evanghelistului Matei a desenat imaginea exactă a lumii care era în urmă cu două mii de ani. Cu cauze de tot felul.

Cauzele, vedem acum, au forme multiple. Formele multiple se maturizează, îmbătrânesc. Cel ce s-a născut lângă drum și i se fură ce a fost semănat în inimă, devine victima Răului. Răul se împuternicește.

Cel ce s-a născut pe teren stâncos aude Cuvântul și-l primește cu bucurie. Vine un necaz, se leapădă de el și trece lângă cel născut lângă drum.

Cel născut printre spini, aude Cuvântul, dar el, supus de îngrijorările veacului și înșelăciunile Răului, trece, ca și ceilalți, în slujba puternicului.

Cel născut în pământ bun rodește, dar fiind tot mai singur, se supune majorității.

Iată, așadar, configurația noului veac. Cu stăpâni și supuși.

Cum a fost posibil, explică tot evanghelistul Matei, cu vorbele lui Iisus.

„Inima acestui popor s-a împietrit. Au ajuns tari de urechi și au închis ochii ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile. Se roagă ca Eu să fiu cel ce-i vindecă.

Celui ce are i se va da, iar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are.”

Desigur, cuvintele Lui vor fi înțelese doar de cei care pricep cu inima. Celui ce are credință i se va mai da…

Și vorbele mamei: Nemurire, da! Și extravagantul război din Ucraina?

Vuiesc vapoarele, trenurile, avionele cu migranți, hohotesc hotarele…

Partea I (Istovirea mamei din vis), aici, partea a II-a (Continuare), aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.