Am aflat că știu ce doar încercam să știu. Și am aflat. Nu știu nimic. Peste câteva zile sau luni nu voi mai face parte din lumea asta. Unde naiba mă duc? Aceasta este întrebarea care mă chinuie.
Și mi-am vârât nasul în toate.
Cine m-a pus?
Astrele parcurg aceeași cale de mii, de milioane de ani. O singură cale. Nu două. Nu trei…Unde sunt evoluția, emanciparea, progresul? Unele dispar, cad. Altele răsar. De unde? Viața noastră e la fel. A șters-o Ion și-au apărut Vasile și Florica; astăzi, Erik și Edward. Niciun Vasile, nicio Florica.
Asta o fi evoluția?
Nedumerirea vine de la aceea că poți schimba numele planetei Marte, poți înlocui toate numele de acolo, și totuși, când piere, piere la fel cum a venit, indiferent de evoluții.
Pe Pământ, a murit Napoleon, a apărut Hitler. Halal evoluție! Nu se mai construiesc cocioabe, ci zârie-nori. Halal progres! Bogații nu locuiesc în ele! Tot săracii, bieții! Cum ziceam, stăpânii în palate, oamenii în stup.
Măi, fir-ar să fie! Acum mi-e rușine, știam aproape totul, ca toți intelectualii Pământului. Și iată mă duc. Și habar nu am unde mă duc.
Rușine!
