Radio România Muzical – singurul post de radio pe care-l ascult – mi-a întrerupt meditația șoptindu-mi melodia „Mugur mugurel”.
Baladă scrisă de Anton Pann; voce limpede, de român vechi…
M-au podidit lacrimile. Regăseam, deodată, nația care m-a născut.
Aceeași nație trece zilnic, aici, la Cornu, pe strada pe care am adoptat-o și care m-a adoptat. Fără excepție, consătenii mei și-au botezat copiii Rania, Eric, Patric… Copiii prietenilor mei, și nu numai din Cornu, tot fără excepție – să mă ierte ceilalți, pe care nu-i cunosc – vor să plece din România. Disprețuiesc radical și profund poporul căruia îi aparțin prin naștere…
Granzii din politică, televiziuni, vorbăreții, așa-zisele vedete, descurcăreții, „elita” de azi a României, toți sunt văduvi de iubire de țară și de orice altceva legat de nația română.
Nu-mi este-n fire, astăzi, să comentez. Am două certitudini: nu există piedici care să oprească dizolvarea nației lui „Mugur mugurel”, proces natural al Legii Universului; a doua certitudine este aceea că, unindu-se cei cu adevărat români, pot aduce țara la soarta Irlandei, Finlandei…
Ne salvăm au ba?
Răspunsul este: depinde de personalitățile care-și vor da întâlnire.
