Ion, fiul din Toronto – că nu înțelege nimic din ce scrie Teo, să citesc eu… „Nu sunt o aiurită, Ion, cum crezi tu. Titlul meu de campioană mondială… În sfârșit… Tatăl tău va înțelege. Soarta nu l-a înălțat pe om într-atât încât să apere de sus ce-a făptuit pentru nația sa. Gândește-te bine: mare parte din viață nu facem nimic, sau facem altceva decât ar fi de folos. Titlul meu mondial a folosit orgoliului. Atunci, am luat la sfat natura, ca în clasele de liceu. Mi-a zis: Eu am făcut noaptea noapte și ziua zi. Fă ceva bun pentru toți! Tu mă întrebi mirat ce progrese am făcut. Am început să-mi fiu prietenă. Îmi clădesc puterea de a zăbovi cu mine însămi. O sărăcie voioasă, bogată în libertate, în demnitate. Nu mă rog nimănui. La naștere am primit cana mea de timp s-o folosesc în graiul legii care m-a făcut. Traiul rânduit după legea Universului nu ni-l poate stăpâni nimeni. Nici nu ne poate ajuta nimeni.”
Citește și prima parte
