Nu, Ion!… Nu mai sunt Teo, alergătoarea. Nici tu nu-mi mai ești prietenul de-atunci. Constatarea, târzie, mă întristează. Nu ne suntem unul altuia un teatru îndeajuns de mare. Tu vii din mulțime, aceea ce și-a impus norme morale, religii, credințe și care, în realitate, o împiedică să vadă lumina adevărată.
Iată, dar, ce spunea FIARA, respectiv Nero, singurul împărat pe care-l iubesc: „Pentru a cunoaște legile care l-au făcut, omul trebuie să iasă din el. Așa cum roata trebuie să iasă dintre cercuri pentru a se vedea roată. Omul este singurul din tot universul care se cunoaște pe sine. Prin artă. Ce făceau credincioșii evrei privind cu încântare incendierea Romei? Spuneau: „Învățătorii noștri ne-au vestit nouă despre venirea Domnului să facă dreptate. Nu vedeau ceva, își închipuiau că aud ceva. Ceva ce nu exista.
Da, Ion, în afara artei, totul este minciună. Întunericul ei acoperă totul. Din motive mereu inventate. Vreau adevăr. Vreau să ne fim unul altuia un teatru îndeajuns de mare.
