Avocații – faurii legali ai nedreptății

Sau despre deșertăciunea spiritului avortat pe bănci universitare. Apucături scârbavnice. Minți de mistreț. Întorc Justiția împotriva ei însăși. În preagolul din sufletul avocățesc își face cuib rafinamentul ticăloșiei. Se strâng ciopor ca stolurile de corbi la gemetele agoniei. Cu scuturături și zvârcoliri de vorbe prețioase, clănțănesc isteț. Pe harta justiției, dreptatea e anunțată de panouri cu semnul interzis în dreptul vilelor cu porți înalte și ziduri groase. Bani, bani, averi și ipocrizie. Istoria proceselor cu mize mari nu cunoaște cazuri de săraci înnobilați. Înțelepciunea justițiară, când răspicată, când cucernică, respiră minciuna cu nesațul lăbărțat al smintelii. Căci nu există în lume putere cu rușinare. Nerușinarea justiției este prima putere în stat. Mina furnizoare de combustibil pentru toate celelalte. Autoritatea care certifică legitimitatea.