Președinți și slugi

Președintele Ceaușescu era adulat de Occident. Tot atât de adulat pe cât îl ura poporul de sub el. Norodul își iubea țara. O iubea tot atât pe cât o disprețuia Europa. Respectiv, partea Europei care astăzi îl adoră pe Iohannis. Îl adoră cu forța cu care scuipă peste țara pe care adoratul o umilește. Nu mult diferit stau realitățile în America. Trump și-a divinizat țara cu sârguința cheltuită în divizarea ei. Sora de pe vechiul continent s-a încântat de prăbușirea  fratelui Donald. S-a încântat cu strășnicia urii provocate de cel care îi nega supremația. Și tot așa, în ciuda slovelor din sfânta Biblie. Acelea care zic „tot ce-a fost va mai fi”. Săraca Biblie”! Dumnezeu s-o ocrotească! Ce-a fost nu va mai fi niciodată! Câtă vreme nu cunoaștem numele portului spre care navighează o lume în derivă, ce-a fost nu va mai fi. Fiul meu cel mare, Radu, mi-a adus, recent, aminte de vorbele mele spuse public în 1982, când comunismul părea etern: „Doar Al Treilea Război Mondial mai poate salva lumea”. Revin acum și spun: iată, democrația, în forma ei actuală, trebuie să moară! Poporul