Despre Marx, am scris o carte. I-am dat titlul „A doua venire”. Titlu inspirat mie de Tussi, iubita mea, fiica cea mică a lui Marx. Dragostea dintre noi, dintre mine și Tussi, s-a plămădit dintr-o altă iubire; simpatia comună pentru revolta irlandezilor din Nord și aceea pentru eroii Comunei din Paris. Dar, iat-o pe Tussi, incapabilă să-i reziste tatălui său cînd era vorba despre scrierile acestuia, prefăcâdu-se că nu a citit; mai corect, că nu a terminat de citit „Critica Programului de la Gotha”. Am tresărit ca un îndrăgostit ce eram. Preăfăctoria era imposibilă în cazul ei, ca și al meu, altminteri. Și-am recitit „Critica Programului de la Gotha” dintr-o răsuflare. Și am aflat: teoria Dictaturii Proletariatului, devenită Biblia teoriilor politice ale marelui gânditor, dospea într-însa un amănut neplăcut fiicei. Amănuntul trecut cu vederea de toți ceilalți era că Dictatura Proletariatului, singură, era, pentru Marx, CONDIȚIA nașterii unei lumi noi. Desigur, absurd, pentru Tussi. Nu-i venea să creadă. Democarația și toate celelalte erau pentru ea chiar emblema viitorului stat de drept.Tăticul ei nu mai știa ce spune. Pesemne s-a sclerozat. Lumea nouă, ziceau și zic și astăzi marii ideologi politici, are ca fir roșu tocmai DEMOCRAȚIA. Marx este un utopic care visează la un conducător ideal, la un împărat marxist.
Ieri, fără legătură cu Tussi ori Marx, am avut prilejul să-l apăr pe Iisus Hristos, tăgăduit de mine în cartea „Evangheliștii”, aflată sub tipar. Dar descifrându-i genialitatea, sfințenia gândirii, în afirmația, ascunsă, că sămânța de grâu va naște grâu și numai grâu. Nici democrația și nicio altă normă politică nu-i va putea schimba sortimentul. Schimbarea produsului necesită un alt sol, un alt bob. Ca și schimbarea lumii omului. Nicio normă politică nu poate face din om altceva decât om.
Acesta este adevăratul Marx, singurul geniu politic autentic, după Iisus Hristos. Mulțumesc, Tussi!
