Opina publică etc, etc, etc. Pe scurt: Roma avea opinie publică. Vai de capul ei, dar era. Dacia nu. Dacia era ca astăzi. Nimănui nu i se pretindea să-i priceapă pe ceilalți. O a doua opinie publică, o adevărată opinie publică a fost SUA. Așa au fost construiți zgârie-norii: pe alfabetul democrației.
România de azi e aglomerată de inși care înjură tot. Iată libertatea! Furi, înșeli, minți, escrochezi – totul ca la carte. Cetățeanul democrației moderne se naște, în proporție de masă, ca la carte. Mai-marii, model Rareș Bogdan, intră în politică pentru ca să mintă și să se îmbogățească. Escrocii și compania au aviz de la destinul aprobat la suburbiile Europei. În curtea slugilor, legile sunt citie pentru a fi încălcate.
Și iarăși pe scurt: Fără opinie publică matură, țara e la cheremul lui „cine înjură mai vioi, cine găsește sau inventează mai multe paie în ochii celorlalți.” Altceva nu are urechi. Am zis pe scurt și am uitat. Pe scurt: este nevoie de o asociație calificată pentru educarea unei opinii publice. Eu am sugerat una. N-am fost înțeles. Țintuit să nu pot merge, nu pot spera să ajut decât cu un sfat. Dispune oare poporul nostru de profesioniști care să-și asume această misie istorică? Vom vedea.
