Încotro mergem?

Citez: „Este un moment decisiv și este o oportunitate extraordinară pentru România de a se reîntoarce pe un drum drept, pe un drum al normalității, un drum pe care competența, meritocrația, bunul simț, respectul față de lege și față de cetățean să fie cele care ghidează activitatea Guvernului”.
Cu aceste vorbe în băț m-am oprit în piața mare, căutând ghicitori. Îmi alegeam victimele cu oarece viclenie, după ce citeam pe chipul lor urme de inteligență și deschidere spre sinceritate. Ale cui sunt vorbele acestea frumoase?, întrebam. Femeile au răspuns prompt, așteptând să le confirm alegerea. Bărbații, cei mai mulți, dădeau negativ din cap și, gravi, își urmau calea. Am avut parte totuși de o diversitate de invidiat. De la Miron Cosma la Klaus Iohannis. Aceștia cu Iohannis, ce-i drept, îl nominalizau rânjind. Au fost numiți cam tot ce e mai de soi în țara noastră mereu pregătită să ofere lumii marile ei spirite. Viorica Dăncilă, Raluca Turcan, Alexanandru Cumpănașu, Liviu Pleșoianu, Ludovic Orban, Dan Barna, Mircea Badea, Bogdan Rareș, Traian Băsescu…
Nu i-am notat nici eu pe toți, doar pe cei mai reprezentativi. Oricum, garantez, au fost toți, toți. Și mai garantez ceva: toți nutreau o convingere, ca să zic așa, inebranlabilă. Și toți aveau dreptate. Erau cuvinte repetate oră de oră, zi de zi, noapte de noapte de toate somitățile politice enumerate.
Și-atunci, cum dracu?… Iartă-mă, Doamne!
Pluteam pe un vapor pe care fiecare pasager era convins că el și numai el știe perfect direcția de mers. Greșit! Căci, nu-i așa: doar eu știam direcția de mers.
P.S. Cuvintele fuseseră exprimate de Ludovic Orban. Cine ar fi crezut, dar cine ar fi crezut?…