De la Confucius, la Donald Trump. De la un capăt, la celălalt al lumii, rog să fiu crezut pe cuvânt, nu s-a mai pomenit un împărat care să-și disprețuiască poporul cu o mai vădită aroganță decât Iohannis. Ca să-și apere tronul, se folosește de cinismul din dotarea Sistemului pentru a seduce partea vulnerabilă a nației de neam proști.
Întrebarea care cere răspuns nu este „Cine este acest invid macabru?”, ci cine este poporul care l-a aburcat pe tron?
Ca să ajung la rosturile ascunse, mi-am agățat în oglindă, spre citire ușoară, simțirea proprie. Sunt ceea ce se cheamă „intelectual de stânga”. M-am născut sărac, îi iubesc pe cei născuți ca mine. Am străbătut anevoie calea spre răbojul cu adevărurile mari despre om. Mult surprins am văzut că ele nu sunt semnate de Iisus, ci de Hitler. Neamțul a înțeles că omul e condus de lăcomie, e temător de bici, iubitor de minuni și devorator de fapte horror. Iisus a inventat povestea cu săracul fericit că e sărac și bogatul pe care-l paște iadul. A învins utopia. Și totuși, nimeni, dar absolut nimeni, nu întoarce și celălat obraz.
Hitler, știu, este în noi toți; Iisus în foate puțini. Dar toți strigăm că-l urâm pe Hitler și-l iubim pe Iisus. În realitate, Hitler a cucerit lumea; lumea de azi este lumea ierarhizată de el. Iohannis îi moștenește limba și flerul. Ca un parazit. Căci, înaintașul a fost un vulcan năvalnic, incandescent, aiuritor. Urmașul este un inert leneș, lacom, egocentric, care folosește limba și flerul originalului. Le speculează și, ca orice parazit, le folosește în exces. Hitler, oricât ar părea de ciudat, a iubit lumea. Iohannis o urăște și adună în spate pe toți cei pentru care România este o haină veche, de rușine și doar pentru atât se văd în „lumea bună” a Europei.
După Engels și Hitler, Iohannis a fost primul care a înțeles rostul Estului european, acela de a fi ușor de sedus, dând slugilor șansa de a-și uita trecutul anonim, tenebros, în haina de împrumut a neamului de-un soi ales.