Fuuuuuuuugiiiiți de Ponderas Academic Hospital! (2)

Ieri v-am povestit cum și de ce am ajuns la Ponderas, iar mai apoi, de la urologul George Tie, la internista Camelia Oprea, de serviciu, în acea zi, la Camera de Gardă Adulți. Astăzi veți afla continuarea „aventurii”.

Bătaie de joc în cel mai josnic mod

Așadar, deși soțul meu are discernămînt total și toate mințile „acasă”, doctorița Oprea mi-a spus că nu mă poate lăsa să plec – deși știa că sînt deja niște ore de cînd mă așteaptă un taxi -, pentru că „mai sînt decizii de luat, mai am nelămuriri”. Una dintre nelămuriri era legată de rezultatele hemogramei, hemogramă pe care soțul meu, încă din martie, și-o face săptămînal, iar toate rezultatele erau în dosarul pe care îl citea „cu mare atenție” doctorița Oprea. Drept urmare, a pus o asistentă să-i recolteze sînge. Mai tîrziu i s-a făcut chiar și un EKG, dar de bază era, a stabilit doctorița după citirea mai multor documente medicale, efecturarea unui „CT complet, ca să vedem dacă vă putem interna”. Cum adică dacă îl poate intrena cînd tocmai internarea a fost motivul pentru care am fost trimiși la ea? „Bun, atunci faceți CT-ul”. „Da, dar cu toate investigațiile de care mai e nevoie, cred că ar fi mai indicat un pachet de 15.000 de lei. Sau chiar mai mult. În caz că la externare nu s-au folosit toți banii, primiți înapoi diferența. Dacă s-a cheltuit mai mult, mai plătiți cît trebuie”.

Care sînt prețurile de cost pentru fiecare activitate în parte nu-ți spune nimeni, nici nu sînt afișate tarifele la vedere, așa cum prevede Legea. (Art 67 Obligația indicării prețurilor/tarifelor | Ordonanță 99/2000, alineatele 1 și 2).

Dar, mă rog, acceptăm situația și întreb dacă pot plăti și dacă soțul meu are dreptul să primească vizite. Între timp, de aproape două ore, el stă în pat, conectat la un monitor care arată cum funcționează inima și că tensiunea arterială este 18/9 (dar nimeni nu pare să vadă asta), fără să i se mai facă vreo investigație sau analiză, iar doctorița este deja iritată. „Vă rog doamnă, nu mai puneți presiune pe mine, doar vedeți ce-i aici!” Da, văd: din zece paturi sînt ocupate cinci, cu tot cu cel pe care este întins soțul meu, iar cei cinci medici, șase asistente și doi brancardieri „abia mai fac față”. Inutil să spun că abia în jurul orei 20.00, după inistențe repetate pe la întregul personal și, la final, chiar țipete, este dus soțul meu la computer tomograf. O primă concluzie a specialistului de la computer tomograf, care să-i permită doctoriței să decidă dacă îl internează sau nu, putea fi formulată chiar pe loc. N-a fost cazul. Răspunsul a venit de la doctorul Daniel Danu abia în jurul orei 22.00. Iar CT-ul nu a fost făcut „din cap pînă-n picioare”, cum ne-a spus doctorița, ci numai „cerebral + torace + abdomen superior”.

Dar asta i-a lăsat timp aceleiași doctorițe să „constate”, tot din actele medicale aflate la dosar, că pacientul este diagnosticat cu leucemie (lucru pe care îl știa încă de cînd o sunase doctorul Tie) și să ne spună, aproape furioasă, că „noi nu avem Secție de Hematologie, nici medic hematolog, așa că nu știu dacă îl putem interna”. Era deja trecut de nouă și jumătate seara! Mi-am asumat impolitețea față de hematologul care îl tratează pe soțul meu – colonelul doctor Mihai Flueraș , unul dintre cei mai buni profesioniști, dar, mai ales un mare OM -, și i-am pus pe cei doi în legătură telefonică… Atunci cînd, în sfîrșit, a venit și confirmarea de la CT, doctorița Oprea a fost de acord să dispună internarea și să-mi permită să plătesc pachetul de 15.000 (repet, cincisprezece mii) de lei.

Dar asta nu înseamnă că soțul meu, după o zi întreagă de chinuri – transport de peste 100 de kilometri, așteptare prelungită pe scaunul dinfața cabinetului doctorului Tie, nemîncat, cu tot felul de gînduri și stress-uri, nebăgat în seamă sau tratat ca o povară etc, etc, etc – a fost dus imediat la salon. NU! Asta s-a întîmplat abia după miezul nopții, deoarece, în prealabil, trebuia să i se facă testul COVID -19 și antigenul. Care au costat „doar” 500 de lei.

Ce a urmat după internarea efectivă? Vă spun mîine.

Prima parte, aici.