Am citit postări, comentarii despre proiectul introducerii uniformelor obligatorii în școli. Te ia cu capul. Filosofie de doi lei, când e foarte simplu. Cică introducerea uniformei obligatorii reînvie vremuri de mult apuse. Adică alea comuniste.
Auzi aberații! Cică uniforma obligatorie le limitează libera exprimare elevilor. Care liberă exprimare? Să vină din clasa a 8-a cu o șuviță mov, una galbenă, alta albastră? Asta e liberă exprimare a ce? A inteligenței, culturii generale, educației parentale? Dar le limitează și libera exprimare când trebuie spună și ce-au înțeles din lecție?
Nu domne, dar uniformele promoveaza conformarea in locul libertații individuale. Anulează individualitatea. Ne întoarcem în comunism. 😀 Care comunism, mă, când în majoritatea țărilor dezvoltate se poartă uniforma școlară? Uite aici imagini, din țări europene și asiatice, nu din Rusia!
Noi, cretini, am înțeles că pentru a o rupe cu comunismul trebuie să aruncăm totul la ghenă. Pe când niște oameni inteligenți ar fi trebuit să filtreze. Stai domne, că poate o fi fost ceva bun și-acolo. Așa cum poate a fost ceva rău și în capitalism. N-ar fi mai bine, dacă tot plecăm de la zero, să facem o sinteză? Nicidecum.
Păi cum mă, ce crezi tu că se produce la nivelul mentalului copilului când un coleg vine cu adidași de firmă de 500 de lei și tricou de 300 de lei, iar ceilalți vin cu adidași luați de la chinezi, de 30 de lei și tricou de 10 lei? Mă refer și la mintea unuia, și la mintea celuilalt dintre copii. La trăiri.
Cică asta ține de responsabilitatea părinților. Care părinți? Păi nu ăia sunt snobii, iresponsabilii? Nu ăia vor să iasă în evidență prin copii? Aștepți să ce? Ne mirăm că suntem un popor de snobi? Citim cum occidentali bogați, multimilonari, se îmbracă casual, tocmai ca să nu exibe opulența. Fiindcă sunt educați. Vedeți așa ceva posibil la noi?
Ceea ce nu au înțeles unii este că școala nu este doar un furnizor de informații pentru elevi. Ci și un formator. Mai mult decât atât, o forță de DISCIPLINARE. Da, școala înseamnă DISCIPLINĂ. Pe care, fiindcă părinții n-o mai pot face, cu atât mai mult trebuie s-o facă ea. Și știi de ce? Fiindcă tu, contribuabilule, le plătești cursurile (excepție școlile private).
De ce ar trebui să suport eu, sau tu, contribuabilule, ca școala să scoată niște descreierați? Cine nu e disciplinat de școală devine o problemă socială apoi. Uniforma face parte din procesul de disciplină. Creează responsabilitatea față de instituție, respect pentru imaginea ei. Cine e disciplinat de școală, va fi disciplinat apoi și social. Om corect în ceea ce privește îndatoririle, obligațiile cât și conștiința de a lupta pentru drepturile și libertăților celorlalți.
Noi ce vrem să scoatem din școli? Vedete de tick-tock? Am înnebunit? Sau vrem să-i pregătim pentru viață? Sau să-i conștientizăm că viața înseamnă muncă, perseverență ca să ajungi la succes?
- Lângă biroul meu, e o școală postliceală. În pauze, ies la o țigară fete și băieți. Băieții nu înjură nici pe sfert din cât înjură fetele. Ieri, portarul îmi spune: Domnule, a ieșit o doamnă profesoară, tânără. Frumoasă. Știți ce a strigat un elev către ea? „Te iubesc, profa!” Și toți au izbucnit în râs.
Ați auzit? Eu nu sunt doar pentru uniforme obligatorii, ci și pentru numere matricole. Ca atunci când eu văd că pe bulevard, în metrou, troleibuz, niște golani se iau de fete, doamne, fac scandal că sunt beți, să le fac o poză, să le iau numărul matricol, să mai iau câțiva martori și să fie exmatriculat. Valabil și pentru fete. Păi vrei să-i dau un pumn în cap? Să intru eu la pușcărie?
Tu vrei o țară ca afară și tot tu susții dezmățul unor tineri denaturați de propriii părinți și de internet, care nu numai că nu sunt în stare să-i educe, dar raportează diriginții, profesorii onești care încearcă să-și facă datoria, să-și piardă ăia locul de muncă din cauza unor demenți, că i-au agresat, le-au lezat stima de sine? Care stimă de sine, când nici părinții n-au? Deci tot pe profesori trebuie să-i dăm afară. De ce, ca să fim europeni?
E, cam așa se face o analiză. Nu te arunci cu capul în gard! Preie idei de ici de dincolo, fără să le rumegi. Ne mai mirăm că suntem unde suntem?
