Talida șade pe scaunul din fața calculatorului. Fundul, cât să fie cuprins de tăblia de sub ea, nu mai mult. Eu o privesc, din pat, cu capul pe două, dacă nu chiar trei, perne. Este femeia mea: carne, sentimente, chemări. Proastă – cât cuprinde. Deșteaptă – cât să rămână femeie. Frumoasă – atât cât să nu fac dependență. Nu este copil, nu este om, nu este pacoste – este fuiorul care extrage din mine ce-i convine ei. Cert – fără ea, n-aș mai fiu eu. Fuiorul ar rămâne pustiu.
Este femeie, este femeia – sexul meu opus, continuarea mea în ea. Suntem întregul. Nu o iubesc, exist prin ea. Exist și mi-e bine!
