Fățărnicia Cenaclului Iohannis & Co.

Intriga dramei „Protocoale” se întemeia pe substanța „suspiciunii rezonabile”. În rol principal: SRI. El decidea ce este rezonabil și ce nu. În roluri secundare: sublocotenenții Lazăr, Kövesi, Hellvig, Maior. Iată, însă, cu câteva zile în urmă, scenariul a fost rescris. În prima variantă, denunțătorul nu avea nicio importanță, punea fi și un crimial, important era cât de rezonabilă era suspiciunea. Sub comanda Hellvig – Maior, astăzi, suspiciunea rezonabilă rămâne fără valoare, valoare având numele denunțătorului. Giuliani este privat. Într-o lume cu epicentrul în privat, așadar, privatul are de-acum un rol negativ. Dumnezeu să-i mai înțeleagă! De curând, nici Dumnezeu nu mai are vreo valoare. Cum adică să-i înțeleagă Dumnezeu? Dumnezeu este el însuși privat. Pe cine reprezintă? Important este SRI. Cel mai important. Singurul important. Bastionul anticorupției, cu misia anticorupție asumată de la sine, alta fiindu-i misiunea acordată prin lege.
Așadar, un avocat care apără un nevinovat, în speță, statul de drept în România, nu este judecat prin ce spune, ci prin nocivitatea calității de privat. Așa să-i ajute Dumnezeu pe Hellvig, Maior, Iohannis!