SEMNAL DE ALARMĂ

Ca un salariat la stat (toată viaţa) provenit dintr-o familie de ţărani pauperi, am trăit învăţat cu strânsul curelei şi pusul de-o parte pentru zile negre. Acele zile au venit, aduse de democraţia de abundenţă şi matrapazlâc, cu care nu m-am putut acomoda. Bruma de bani puşi de-o parte i-am depus la bănci, să facă pui. La alte investiţii nu mă pricep şi nici atâţia arginţi ca să intru în cine ştie ce inginerii financiare n-am. Ei bine, se pare că ouăle puse sub cloştile bancare au fost fără plod, fiindcă în loc să facă pui au produs direct dihori, ereţi sau vulpi. Cică pentru că i-am ţinut în bancă (în siguranţă dar cu riscuri) trebuie să plătesc comision de administrare (adică de folosire a banilor mei după bunul plac al bancherului?!), comision care-i mai mare decât dobânda oferită. Mai mult, recent (cum am mai scris) dintr-o incompetenţă made in SRI nişte bani deduşi din veniturile mele n-au ajuns la ANAF, drept care domnul Fisc a operat popriri pe toate conturile din bănci şi şi-a recuperat suma în litigiu. Cum mi-aţi ţinut banii în siguranţă doamnelor bănci, la care, fără cereri, aprobări, parole, coduri, temporizări, mie, proprietarul, nu-mi dădeaţi acces, iar hingherilor fiscului (i-le-gal şi fără înştiinţarea „infractorului”) le-aţi dat voie să mă hăcuiască, plătindu-le, tot din banii mei, şi comision pentru neghiobiile ambelor instituţii? Cu umilinţe temporal-bancar-sereistice am demonstrat că nu-s vinovat, drept care (după zile-ntregi) mi-am reprimit banii jecmăniţi hinghereşte, cu înştiinţare post-factum. Ei aş, toate băncile au operat şi şi-au tras din conturile care-mi tot descresc comisioane de poprire şi, respectiv, de ridicare a popririi, de returnare în cont a sumei furate, mai puţin a comisioanelor de colectare fiscală (greşită) ca şi când tot eu sunt vinovat. Şi nu doar de la o bancă, de unde au „supt” şi datoria (a SRI, nu a mea!), ci de la toate. Drept care am hotărât (contra comisioane babane pe care şi le vor lua din nou aceşti cămătari legali, desigur!) să rup (cu umilinţele şi tracasările pe care le cunosc) pentru totdeauna orice relaţie bancară, să defiinţez toate conturile, să uit că mai există CEC (aici mi s-a spus că datorez o sumă frumoasă pe care mi-o vor lua la prima tranzacţie –  care va fi şi ultima:  n.m. – , chiar şi pentru extrasele de cont primite fără să le fi cerut!), BRD, BCR şi BT (aşa cum am uitat de Ţiriac şi BankPost de care am fugit, dând peste alţi „cămătari” mai rapace) să-mi retrag banii pe care în loc să-i las să mi-i toace… binefăcătorii bancheri, îi voi oferi, atâţi câţi au mai rămas din puţinul care a fost depus să facă pui necum să scadă şi să-mi facă zile fripte, unor copii supra dotaţi, fără ajutor de la statul de nedrept în care trăim cu toţii. În continuare mă voi întinde cât mi-e (şi cât va mai fi pensia) şi cât mă va mai lăsa sistemul: sanitar-pandemic, subteran-mafiotic, habitual-administrativ, economico-finaciar, militar-euroatlantic, social-politic, cultural-educativ. Pentru ultimul, pardon de expresie. (10.03.2021)