Revin la veche mea convingere: Liviu Dragnea ar face un lucru folositor, de patriot, dacă s-ar retrage de la conducerea paridului. Nu din considerente de adevăr și dreptate. Dreptatea și adevărul vor apărea la suprafață indiferent dacă Dragnea rămâne sau nu în fruntea partidului. Ca și considerentele de pe partea opusă, acolo unde nu mai este vorba de dreptate și adevăr, ci de greșeli și trădări, ultima fiind intenția de a diminua costurile per elev prin reducerea numărului de salariați din învățământ. Niciun om cu adevărat de stânga nu va periclita vreodată trăinicia temeliei pe care se sprijină mândria și onoarea națională – educația. La fel de vinovat este și compromisul cu Junckerii din vârful Uniunii Europene, care jignesc fără preget demnitatea unei țări membre fără a primi riposta cuvenită după cum procedează polonezii, cehii, ungurii, englezii, finlandezii… Berbeleacul pe tobogan nu se oprește aici. Eu mă opresc aici, nu fiindcă n-ar mai fi și alte exemple. Ci pentru a spune doar că un om cinstit ar găsi fără multă caznă calea spre rezolvarea patriotică a chestiunii.
Aflu cu întârziere despre conflictul cu doamna Firea. Această apariție blondă, foarte blondă, are ca resort momentul în care poate lovi pe la spate și să dea impresia că lovitură este frontală. N-are dreptate. Și dacă n-are dreptate, intențiile sunt murdare. Scenariul protestului din 10 august, anunțat de la început ca încercare de lovitură de stat pe toate canalele Securității, a fost scris între două coperți: provocarea jandarmilor și comunicatul Președintelui, iar în final turmele cu bucuria „V-am spus noi!” În acest context, doamna Firea este de partea turmelor de filistini, ca viitori alegători, nu de partea partidului care a aburcat-o în creștetul Bucureștilor.
