Aproape că nu este zi în care autoritățile – Poliție de Frontieră, Vamă, DIICOT – să nu anunțe că au mai făcut o captură de țigări de contrabandă. Majotitatea țigărilor traficate vine din Est. Cea mai mare parte rămâne în România, dar nu sînt de neglijat nici cantitățile care pleacă în Vest, știut fiind că prețul celor de contrabandă este mult mai mic. De remarcat este și un alt aspect: pe măsură ce trece timpul, prețul țigărilor este în creștere progresivă. Și chiar dacă producătorii autohtoni de țigări au cantități impresionante de marfă pe stoc și ar putea să vândă, măcar o vreme, țigările la același preț, cum se anunță o majorare de preț, toată marfa se va vinde la prețul majorat. Mai contează și faptul că, în ciuda tuturor campaniilor „Fumatul ucide”, campanii plătite cu bani grei, de la bugetul de stat, numărul fumătorilor nu s-a diminuat. Dimpotrivă. După părerea mea, asta ar trebui să le spună celor care ne cîrmuiesc că ar fi vremea să mai schimbe cîte ceva.
… Nu prea am idee cum se petreceau lucrurile la noi înainte de decembrie 1989 din punct de vedere legal, dar știu că, fumătoare fiind și „cetățean de rând”, nu aveam voie să intru la shop ca să-mi cumpăr țigări (sau orice altceva). Shopurile erau pentru străini și pentru o mână de „speciali”. Cu toate astea, într-un fel sau altul, mai găseam cîte un „comerciant” care vindea tot felul de țigări aduse „de-afară”. De la începutul anilor ’90, după o scurtă perioadă în care găseai tot ce-ți poftea inima în materie de țigări, treptat, unele „specii” au început să dispară. Iar prețurile să crească. Și să tot crească…
Iar oamenii s-au „orientat”. Pentru că, spre deosebire de România, au mai rămas cîteva țări care nu țin morțiș la timbru, iar prețul de producție este mai mult decît rezonabil. Și aceste țigări, așa cum spuneam, ajung, clandestin, în alte țări. Deci și în România. Iar guvernanților nu le-a plăcut și nu le place deloc asta. Indiferent de orînduire – au început să-i vîneze în mod nemilos pe contrabandiștii de țigări. Dacă nu din alte considerente, măcar pentru faptul că aceasta este marfa cel mai ușor de depistat. Iar legea este neîndurătoare. În cel mai bun caz, dacă ești contrabandist de țigări, ai putea să primești o condamnare între 2 și 7 ani de închisoare (la fel ca atunci cînd faci contrabandă cu arme sau cu droguri). Dar există și situații în care pedeapsa este cuprinsă între 5 și 15 ani. Tot cu închisoarea este pedepsit și cel care, neavînd 20 de lei să-și cumpere un pachet de țigări de la magazin, cumpără aceeași marfă cu 10 lei de la „contrabandist”.
Cît de eficientă este vînătoarea de contrabandiști de țigări aflăm și din cel mai recent comunicat al DIICOT din care rezultă că au fost mobilizate – în Caraș-Severin și Timișoara – peste 150 de forțe de ordine (cheltuială imensă!) pentru a „destructura două grupări infracționale organizate, specializate în săvârșirea infracţiunii de contrabandă”. E drept că „organizațiile infracșionale” – din care au fost duși la audieri 30 de membri – funcționau cel puțin din 2019, dar dacă acum au putut să intervină autoritățile…
Domnilor guvernanți, n-ar fi mai simplu să existe un preț normal și accesibil pentru țigări, iar reprezentanții forțelor de ordine să fie trimiși la cazurile cu adevărat periculoase?
Sau, de ce nu, să se apuce statul de contrabandă și astfel să dispară concurența? Plus faptul că astfel nu ar mai fi nevoit să plătească forțele de ordine (cu salarii ”adevărate”) și nici să-i „apere”, tot cu bani mulți, pe producătorii și comercianții de țigări.
Doar întreb.
