Ca dar de început de an Nicolae Cristache vă oferă partea a doua din volumul său de teatru.
În camera ei, Georgeta înoată într-o mare de ziare şi reviste. Fotografiile cu Dorin şi Georgeta se lăbărţează pe pagini întregi: primul hărţuitor sexual, prima hărţuită sexual a ţării; titluri cu litere de-o şchioapă: România – înaintea Bulgariei; România în rând cu lumea civilizată!… Telefonul sună ca în gară; solicitările pentru interviuri nu mai contenesc.
– Cine?… Care abangardist?… Aaa, ziarul Avangardistul!… Nu, nu… Vă ştiu eu: eu spun una şi la voi apare invers… Nu!… Tot nu!… Trânteşte telefonul; intră mama:
– Tu, mamă… N-apucă să termine, iarăşi telefonul :
– Alo!… Siene? Ce siene?… Aha, CNN!… Oau!… Dar ştii că ai tupeu, sir? Suni în România şi vorbeşti englezeşte? Ce-ai zice dacă aş suna eu în America şi aş vorbi româneşte… Nici un ya, ya… Allright!… Bye!
– Tu, mamă, îşi reia mama spusele întrerupte, fii şi tu mai înţelegătoare. E ştiut că americanii sunt inculţi… Noi… Sună telefonul şi o întrerupe.
– Alo!… Cine?… Atena?… Oau!… Scuze, mi s-a părut că vorbiţi greceşte… Antena unu, da, v-ascult!… Cât? O oră? Şi pentru doar o oră să vin până acolo?… Sunt prima hărţuită… O.K, vorbiţi cu patronul şi reveniţi.
– Nu e bine, mamă, o dojeneşte mama…
– Nu e bine, da’ n-am de ales.
– Cum, mamă, n-ai de ales? Tocmai că…
– N-am! Chiar n-am. Dorin e bătrân. Ştii, are 25 de ani… 25!… Dragul de el a rămas cu apucăturile vechi: sinceritate, cinste, asereie, ie, ie… O ţine sus şi tare că nu e bine ce facem…
– Ei, mamă, sănătate să fie!… Pe cine o ţine sus şi tare?
– N-am spus că-i bunghit, draga de tine! Doar că trebuie să am răbdare… Tata ce face? A promis că rezolvă, că se ocupă el… Cum să mă mărit cu-un falit? Dragostea la prima vedere e una şi un milion datorie, alta. Mare deosebire!…
Biroul patronului ziarului „Vezi”. Cu pixul, nea Cioară, secretarul de număr, trasează linii pe prima pagină a machetei. Ţepe Mamulici îl urmăreşte cu aer distrat.
– Aici, zise nea Cioară, am păstrat loc pentru un comentariu d-ăla rău… Ţepe devine atent:
– Cum ai zis?… Comentariu?… Nea Cioară, fii atent! Taie-ţi cinci la sută din leafa pe luna asta… Hai, banii jos!
– Fir-aş al naibii… Mereu uit. Se scotoceşte după bani, nu găseşte şi ridică din umeri, n-am, de unde să am?
– Nu te iert… N-aş mai fi Ţepe, dacă aş face tâmpenia asta. În America nici negrii nu mai spun reportajului-reportaj şi comentariului-comentariu…
– Nici negrii!, se minunează nea Cioară. Ţî-ţî!…
– În lumea civlizată se spune cover story şi analysis… Cu doi de y, unul la story, celălalt la analysis…
– Şi noi vrem să-i ajungem din urmă… Vai de mama noastră!, turnă secretarul apă la moară şefului. Ştiţi ce zic eu? Pentru ceva al dracu’, ar fi bun Dorin, dar…
– Dar?, se răsteşte Ţepe.
– După ţeapa de un milion… v-a dat banii?
– 99 virgulă 99 la sută dintre români ar fi gândit la fel: Că-l voi pedepsi. Nu!… Manegementul modern… Puah!… Se-nvaţă greu meseria asta… Bre, tâmpitul’ ăsta valorează acum pe puţin patru milioane…
– Da, se aventurează nea Cioară, două cepi degerati a câti două milioani fiecari… Ţepe se încruntă şi secreatarul îşi înghite vorbele.
– Poate chiar cinci-şase, plusează patronul convingător. Îi voi interzice să accepte orice apariţie. Opinia publică fierbe: ce-i cu primul nostru hărţuitor sexual?, se va întreba. Devine nerăbdătoare. Fierbe la foc mocnit. Colac peste pupăză, primul hărţuitor sexual al României este arestat pentru un fleac.Guvernul, iată, îşi arată faţa hidoasă. Oala dă în clocot. Acum e momentul: ofer exclusivitate fiecărei televiziuni în parte. Avertizată, ţara aşteaptă cu sufletul la gură. O amânare, două- trei… Vulcanul izbucneşte. Tâmpitul anunţă: fac partid!… rating sută la mie. Vor fi suspendate spectacolele, meciurile, violurile, jafurile, anunţăm cu tam-tam şi pe gratis primii cinci metri de autostradă, Guvernul uită ce i-am făcut… ce crezi că urmează acum?
– Cumpărăm Delta, ocnele de sare şi telefoanele, îndrăzneşte secretarul.
– Vax!… Îl mai arestăm o dată pe primul hărţuitor…
– Ţî, ţî… Ovrei bătrân, în tinereţe grec tânăr, nu mi-a trecut prin minte aşa ceva…
– Şi lucrurile nu se opresc aici îl asigură Ţepe…
Georgeta discută cu tatăl ei; pentru a nu fi întrerupţi, fiica aşază receptorul alături de furcă.
– … da’ ia să fie nu unu’, ci zece parlamente, la concurenţă, continuă tatăl peroraţia începută; cine face legea a mai bună, aia se aplică. Cu o sută de parlamente private, altă mâncare de peşte…
– Ce facem cu datoria de un milion?, nu mai are răbdare Georgeta.
– Ajung şi la milion. Băiatul tău e ziarist. Gură-mare. Le-mbrobodeşte de nu-nţelegi nimic. Din o mie de legi la piaţă, o sută tot vinde…
– În cât timp, te-ai gândit?
– Catapeteasma mamii ei de treabă, ţie ţi-e capul doar la măritiş şi mie-mi crapă capul de griji…
– Dragul de tine!… Iartă-mă!… Am şi eu grijile mele. N-am terminat însuşirea acquis-ului comunitar… La radio n-auzi decât „mi-e dor”, de ce-ai plecat?”, „adio!”… Eu nu ştiu ce păzeşte guvernu’ ăsta. Nu vede, n-aude câtă durere e-n jur?
– Ce-i pasă?… D-aia zic: pune mâna pe carte, lasă acquis-ul comunitar. Citeşte Madame de Pompadour; ia exemplu de la marile fete care şi-au cunoscut pragmatic interesu’ şi au ştiut să-şi vadă de profesia lor liberală… Cu băiatul ăsta vorbesc eu şi-i explic ce şi cum e cu privatizarea parlamentului…
Acasă la el, Dorin vorbeşte la telefon cu patronul său. Acesta îl încurajează:
– E deptul tău… Gustă frenezia acum, cât nu eşti uitat. Mai ştie cineva cine a fost prima prostituată a lumii? O venerez eu, că sunt istoric, o venerzi tu, ca înaintaşă şi colegă… Şi atât. Dar ce delir trebuie să fi fost la apariţia primului bordel, te-ai gândit? Istoria e pudibondă. Mişună de războaie şi crime, incesturi, paricide, dar pune batista pe ţambal în faţa erosului autentic, a hărţuirii sexuale şi, în general, a tot ce este etern… Scrie ceva… Ai ceva în cap?
– O găină a fătat pui vii…
– He, he… ce-ai fi vrut? Să-i fi născut morţi?
– Găina face ouă, nu fată…
– Dorinaş, iubiţel, nu-l învăţ eu meserie pe primul hărţuitor sexual al ţării… găina fată ce-i cere piaţa, nu ce-i trece prin capul ei de găină… Hai, pune-ţi capul la contribuţie…
– Puii au murit de inaniţie, din pricina sărăciei din ţară şi a incompetenţei guvernului…
– Mai umblă…
– Au mâncat mălai radioactiv, importat din Ucraina, de la Cernobâl…
Vocea lui nea Cioară:
– Fir-aş să fiu, ortodoxu’ ăsta nu-i prost diloc…
– Nu-s ortodox, nea Cioară.
– He, he, c-oi fi ovrei. Eu sunt ovrei, da’n tinereţe am fost grec tânăr, cum ar veni, tot ortodox.
– Sunt ateu, nea Cioară, ateu ecumenic…
– Gata, Dorin, gata!… Mai ai ceva?
– Un român s-a dus la privată şi, în vreme ce-şi făcea creştineşte nevoile, i-a îngheţat puţa.
– Nu se poate!… NU SE POATE!… Prima puţă a lumii globalizate. Zii!
– Faptele s-au petecut aşa: patronul individului, un escroc cumsecade, dar foarte eficient…
– Lasă astea… , spuse Mamulici înţepat.
– Patronul a aflat şi l-a chemat la el, cotinuă Dorin. Şi de faţă cu ceilalţi slujbaşi, i-a cerut să se deschidă la prohab. Nu zici că a izbucnit afară un ştoian imposibil de stăpânit. Prostimea s-a pus pe râs şi pe încurajări pe care n-o să le repet…
– Cât putea fi de mare?, spuse Ţepe care începea să se îngrijoreze.
Vocea lui nea Cioară:
– 22?… 24…
– Nea Cioară, nu se lăsă dus Ţepe, azi „mare” nu mai e aşa mare, un 12… un 14…
– Poate pentru găina aia…
– Nea Cioară, pentru un ovrei bătrân eşti excesiv de utopic.
– Pe Dumnezeu’ meu. Tac!
Va urma.
Partea I – aici.
