Domnule Zuckerman, voios mereu!

Și tot mai jucăuș! Vă românizați văzând cu ochii. I-ați luat locul lui Bulă cel Neaoș. Când a fost întrebat la școală ce-i lipsește, distinsul vostru înaintaș a răspuns: „Nimic!” Tocmai primise ordinul de evacuare și tat-su a zis: „Asta ne mai lipsea!” Astăzi, dacă ar fi întrebat tot așa, ar răspunde la fel: „Nimic! Tocmai ce-a fost numit ambasador în România domnul Zuckerman, care duce mai departe tradiția croită după chipul meu”. Să ne trăiești o sută de ani, Bulă cel Nou, în voioșie și la fel de jucăuș. În comparație cu Bulă cel Neaoș, zburdălnicia voastră este în avantaj. Sunteți chiar mai hazos decât Bulă cel Neaoș. De aici hazul pe care-l produce fiecare apariție a voastră și lumea uimită se scapă de râs: „Am mai văzut și noi nătângi, dar ca ăsta… Să-l țină Dumnezeu tot așa!” Noi, cei refuzați la viză, credeam că America nu ne prea are la suflet. Iată însă, a binevoit totuși să vă trimită spre vindecare la școala unde a învățat Bulă cel Neaoș. Nouă ne convine, nu scăpăm de Bulă cel Nou curând. Nesațul nostru de râs e dăruit întrucâtva. Nu știu nici dacă vom scăpa vreodată. Așa să vă ajute Dumnezeu! Sunteți nevindecabil.