De aici, înainte… (4)

de Nicolae Cristache pe 20 decembrie 2024 289

Revoluție. Libertate. Drepturi sociale. Democrație… Revoluția, vedem astăzi, cu ochiul liber și detalii dezvăluite: a fost o piesă de teatru, scrisă, ce-i drept, de un autor doar bănuit. Libertate. Fiecare face ce-i convine și poate face oriunde. Fără regulile înscrise pe frontispiciul Libertății. Drepturi sociale. Drepul oricărui cetățean de a candida în forurile statului. Cu  […]

Ceaușescu – „criminalul”

de Nicolae Cristache pe 18 decembrie 2024 252

Nu l-am iubit pe Ceaușescu. În vremurile în care l-am cunoscut nu-l stimam. Mă exilase de pe drumul carierei. Era unul din favorurile fără însemnătate făcut de el Moscovei. M-a lăsat totuși liber. Să fac ce-mi place. Îi priveam cu surprindere chipul purtat în fața plutonului de execuție. Părea a zice: „Nu voiesc să fiu […]

De aici, încolo… (3)

de Nicolae Cristache pe 15 decembrie 2024 218

A venit la mine un om ponosit, între două vârste. S-a prezentat: Sever Ghioca. L-am întrebat cu ce pot să-l ajut. Surprinzător de vesel, a zis: răspunsul la întrebarea domniei voastre l-am aflat cam la jumătatea clasei a patra. Trecusem de 10 ani… Sunt bătrân, l-am făcut atent, nu sunt și nici n-am fost domn. […]

De aici, înainte… (2)

de Nicolae Cristache pe 10 decembrie 2024 251

Nu încape îndoială: veacul în care trăim se încheie. Ca să ne convingem, punem urechea la difuzoarele mapomondului. Nu se înțelege nimic. Desigur, fiecare este convins că el știe. Știe că este de acord sau că nu este de acord, că se bucură sau dimpotrivă, că se îngrijorează sau nădăjduiește… Eu zic următoarele: ca să […]

De aici, înainte…

de Nicolae Cristache pe 8 decembrie 2024 247

Tropote… Voci înfuriate… Povești înnebunitoare… Sfârșit de veac. Începutul acestuia, să fi fost prin 1930. Iată ce spunea Adolf: „Înțelepciunea și virtutea celor din vechime nu au reușit să-i schimbe pe oameni și, la capătul a aproape două milenii, nici creștinismul nu se poate lăuda cu mari reușite. Nimic nu poate șterge ceea ce este […]

Agrippina (sfîrșit)

de Nicolae Cristache pe 8 decembrie 2024 221

CREȘTINII Seneca era dus pe gânduri, nu participa la discuție, bântuit de aduceri aminte. Zise: Am primit sute de pagini scrise de oameni docți, cu capul pe umeri, cu mărturisiri despre isprăvile lui Iisus. Iată câteva: „Copilul Iisus, pe când avea cinci ani, se juca, după ploaie, în albia unui șuvoi; aduna apele murdare într-un […]

Prieten de 2000 de ani/Agrippina (II)

de Nicolae Cristache pe 1 decembrie 2024 238

Iisus este un subiect. Creștinii, un altul Agrippina, cu ochii pe încălțările lui Serenus, zdrențuite de tufișurile cuteierate de el la  Marea Roșie, în căutarea ei, la rugămintea lui Lucius Seneca, fiul ei adoptat, zise: Serenus, știi bine. Îți sunt recunoscătoare. Ți-ai sacrificat enorm de multe zile pentru a-ți îndeplini îndatoririle de prieten. Fără ajutorul […]

Prieten de 2000 de ani/Agrippina

de Nicolae Cristache pe 24 noiembrie 2024 257

Prefață Iată ce-mi scrie un bun prieten, pe care o lucrare de-a mea l-a îndurerat: „Din cuvintele tale te vei îndreptăți, din ele te vei osândi”. Genial. Perfidie înspumată cu adevăr. Citat din scrierile părintelui Pimen. Citatul, în limbaj bisericesc, nu este o profeție, ci un blestem. Specific popilor. Prietenului meu i s-a părut că […]

Prieten de 2000 de ani/Saint Juste

de Nicolae Cristache pe 20 noiembrie 2024 209

De sute, poate mii de ani, cei care citesc Scripturile de la înalțimea înțelepciunii știu că Scripturile propovăduiesc iubirea. Iubirea de Dumnezeu sau, în limbaj universal, iubirea de Creator.  Iubirea de aproapele tău. Iubirea de comunitate. Mitropolitul Bartolomeu Anania face un gest de educație și cultură: clarifică traducerile Scripturilor. Gestul său ascunde o interogație milenară: […]

Prieten de 2000 de ani/Lev Tolstoi

de Nicolae Cristache pe 18 noiembrie 2024 250

I-am spus: Lev, să nu mă înțelegi greșit… Venise încotoșmănat în rubașca ponosită, cu cizmele lui vechi… M-a întrerupt supărat: Chiar n-ai găsit altă bancă de șezut?…  Marea-i furioasă… Banca asta… În sfârșit… Nu cumva?… I-am răspuns: Este banca pe care am discutat cu Aeneus Seneca… Începu să se scuze: Da… Nu e frumos ce […]