Dacă întrebi o ființă de peste veacuri „Unde este Dumnezeul tău?”, aceasta îţi va arăta statuile sale. Dacă sfărâmi acele statui, îţi va arăta un munte, un copac, o piatră oarecare pe care ea a luat-o din albia unui râu şi a pus-o pe un soclu pentru a se prosterna înaintea ei. Tu râzi de […]

Bunicul!… Banditul!… „Porțile deschise fărădelegilor nu aveau opreliști!…” Erau vorbele lui, nu ale mele. Ticluise totul! Parcă-l aud: Ca să vezi totul, băiete, deschide porțile fărădelegilor fără opreliști. A plecat râzând… Ha,ha!… Tu vrei să ajungi la tine?… Începe de jos! Afundă-te!… Eu mi-am încheiat misia!… Plec!… Vorbele pe care ți le zic acum le […]

Există Dumnezeu! Respectiv, punctulețul care pompeză eternitate. Ce-ar fi lumea fără Dumnezeu? Respectiv, fără bunicul meu. Eram în a opta veșnicie când am dat peste el. O stâncă fără cap. O baniță în care se strângea apa de ploaie. Odată ajuns acolo, tot ce, până atunci, îmi păruse important, se dovedea a fi fără valoare. […]

Și mereu, și tot mai apăsat, revin la lumea pe care am desenat-o după chipul și asemănarea mea. Și-aud vorbele bunicului-stâncă: Darul vorbirii ți-l las ție. Eu n-am nevoie de niciun dar, și cu atât mai puțin de cel al vorbirii. În veșnicia următoare, asta în care am intrat deja, cu acest cadou, pe pământul […]

Așa cum v-am informat deja, la momentul publicării cartea se va numi „Anii nemuririi noastre”, nu „Evangheliștii” cum a fost titlul inițial. Printre cei care au citit-o dinainte să apară se numără și Valentina Mareș, redactor-șef al ziarului ORA pe vremea cînd Nicolae Cristache, autorul, era director general al aceleiași publicații. Iată, mai jos, ce […]