Așa cum v-am informat deja, la momentul publicării cartea se va numi „Anii nemuririi noastre”, nu „Evangheliștii” cum a fost titlul inițial. Printre cei care au citit-o dinainte să apară se numără și Valentina Mareș, redactor-șef al ziarului ORA pe vremea cînd Nicolae Cristache, autorul, era director general al aceleiași publicații. Iată, mai jos, ce are de spus Valentina Mareș despre această carte. (T.C.)
Răscolire, patimi, întrebări
Calități și defecte răsturnate, suflet răscolit de credința-necredință, o antichitate în fâșii stridente, ce au sfâșiat legendele vremii, vicii ridicate la rang de normalitate, gânduri…
Și Iisus. Nicicând fiul lui Dumnezeu, un om care promite ce nu are și nu poate da, care propovăduiește supunere pentru ceva ce nu va fi dovedit niciodată că a fost dat sau primit. Nerecunoscut, netăgăduit, dar nici susținut de Dumnezeul unic.
Răscolirea credinței este zbaterea conștiinței care nu se mai satură să pună întrebări. Legitime! Logica desființează speranța.
Creștinii, dacă pun întrebări, le pun până la intrarea pe tărâmul credinței, al supunerii voluntare pentru promisiunea mântuirii. Speranța este dată ca ți cum ar fi certitudine. Dincolo de „hotar” este obediența. (Excelentă caracterizare a creștinilor și a evoluției lor spre extincție… prin credință.)
Multe, foarte multe aspecte ale conștiinței omului și comportamentului lui în situații-limită.
Viața este ghidată de lăcomie, tiranie, sete de putere, deșanțare, delăsare, susținute de teroare; toleranța din partea vulgului lasă gustul amar al neputinței: ce-i de mii de ani, continua!
Mereu și mereu ne întoarcem la credința creștina, la Iisus, la minuni și povești.
Cortina a căzut. Dincolo de ea, rămân întrebări nepuse încă și răspunsuri încă negândite.
Pentru mine, rămâne tentația de a sălta un colț al cortinei ca să văd ce se mai întâmplă dincolo de ea, ce se mai discută pe scenă…
„Evangheliștii” nu se citește pe genunchi, cu gândurile aiurea.
Mulțumesc!
