Chiar dacă unii neagă dreptul istoric, eu voi rămâne mereu la opinia că grădina bunicilor, confiscată de bolșevici, trebuie restituită proprietarilor de drept. Așa trebuie procedat și cu teritoriile invadate de Stalin, care au intrat în posesia Ucrainei. Pentru securitatea acestei regiuni, ONU trebuie să rezolve definitiv aceste litigii. Altfel, istoria batjocorită se răzbună. Vor fi destui care nu acceptă, dar nu este altă ieșire. Au apărut în această perioadă aberații de tot felul din partea unor pretinși creatori de opinie. De exemplu, Ioana Ene Dogioiu susține că toți românii care susțin reîntregirea națională a României ar fi „idioții utili ai lui Putin”. Profesorul universitar Tiberiu Tudor a publicat cartea „Istoria unei trădări naționale”, o excelentă cercetare pe marginea Tratatului de prietenie și de bună vecinătate, semnat de Emil Constantinescu și Leonid Kucima. Tiberiu Tudor a scris lapidar și elegant, a documentat atent fiecare afirmație, a stat de vorbă cu toți parlamentarii României care au votat tratatul lui Emil Constantinescu, încercând să-i convingă măcar să amâne ratificarea acelei nerozii. Intervenția lui a fost inutilă. Ucrainenii au încălcat grosolan chiar și prevederile acelui tratat, referitoare la drepturile conaționalilor noștri din Transcarpatia, din nordul Bucovinei, din Herța, din sudul Basarabiei. Acel tratat este o piatră de moară la eventualele negocieri de după invazia Rusiei din Ucraina.
Domnul Tiberiu Tudor este profesor de fizică, a avut contribuții remarcabile în acest domeniu, dar a ars pentru această carte fiindcă marii noștri istorici, politicieni sau ziariști nu s-au ridicat la exigențele momentului când s-a produs acel act de trădare națională. Iar eu mă număr printre ei, chiar dacă am rezistat până la capăt și am scris câte ceva despfe nemernicia lui Adrian Severin…
