Și-acasă la Adrian Chelcea. Amintirea lui nu apăruse din cuibul cu muzica din Carmina Burana. Ci din vuietul nebun al acesteia. Profesorul de matematică Adrian Chelcea, aflasem, jecmănea elevii. Nu era acasă. Am zis să nu pierd timpul și să discut și cu alți părinți în afara celui ce-mi trimisese reclamația. Toți părinții lucrau la […]

Cantata „Carmina Burana”. Auzisem de ea. Ascultasem începutul. Îmi plăcuse mult, mult… Așa cum îmi place înghețata. Respectiv, fără să mă gândesc mai departe. Dacă vine, o primesc gudurându-mă ca un cățel poftind la plăcere. Și a venit. Din nefericire. M-am trezit abia la sfârșitul ei. Nu mai eram eu. Mai exact, eram eu, dar […]

Ion: – Unde am rămas? Eu: – Am rămas acolo unde repeți o vorbă de-a mea. Aceea că bobul de grâu nu poate produce stejari. – Dar că poate altceva, tati; poate ține în viață oameni care trăiesc pe partea cealaltă a lumii de astăzi… Ca tine, am eu zis atunci. Și tot ca tine, […]

– Tati, îți mulțumesc pentru că mi-ai acceptat provocarea. Știu că nu e ușor să te așezi față în față cu tine însuți. Căci acesta este scopul provocării mele. Aveam 11 ani. Ne refugiasem în Canada. Era la începutul anului 1990, imediat după așa-zisa revoluție. În țară, erai căutat de mineri, ca redactor șef al […]

Sevghin Altay… Adică, Sevi… Adică, Fata de tătar… Zice prin scripturi – am citit io, parol! – să ne amintim de Fata de tătar… De Sevghin Altay. Care, în urma unui viol, a născut o fetiţă mulatră. Căci, da… Violatorul era un bărbat de culoare. Şi care e prietenă cu o călugăriţă creştină. Şi a […]

Sunt convins că bunicul, dacă ar mai trăi, ar continua să creadă că tot ce se întâmplă pe lume se întâmplă ca să-l bucure pe el. În numărul mare de morți din războaie ar fi văzut sfârșitul fericit al eroismului. Privea într-o singură direcție și nici înzestrat cu urechi de auzit nu era. Totul îi […]

„… În verile copilăriei mele, dacă nu ploua timp de două-trei săptămâni sau chiar mai mult, rânjindu-și colții seceta, unul dintre dușmanii truditorilor ogoarelor, pe ulițele Liței își făceau apariția PAPARUDELE! Grupuri de fete tinere, adolescente și preadolescente, de 12-14 ani, îmbrăcate precum Eva în rai după ce mușcase din mărul cunoașterii, adică mai mult […]

Și mereu, și tot mai apăsat, revin la lumea pe care am desenat-o după chipul și asemănarea mea. Și-aud vorbele bunicului-stâncă: Darul vorbirii ți-l las ție. Eu n-am nevoie de niciun dar, și cu atât mai puțin de cel al vorbirii. În veșnicia următoare, asta în care am intrat deja, cu acest cadou, pe pământul […]

Ziceți cu nu există Feți-Frumoși și balauri? Ce-ar fi copilăria fără ei? Ce-ar fi lumea fără mine, adică fără Dumnezeu? Vreme de nouă veșnicii, bunicul a fost stâncă în Gibraltar. În cea de a zecea, s-a pricopsit cu darul vorbirii… – Stop, stop,stop! Oprește-te!… Ce-ai zis? Vrei să repeți? M-am pricopsit? Eu m-am pricopsit? Darul […]

Ziceți cu nu există Feți-Frumoși și balauri? Ce-ar fi copilăria fără ei? Ce-ar fi lumea fără Dumnezeu? Respectiv, fără mine? Bunicul meu a fost stâncă în Gibraltar. Cred că eram în a opta veșnicie când am început să simt și eu ca bunicul. Înainte de a se prăpădi, ros de vânturi, bunicul m-a înzestrat pe […]