Între scenariile mele avântate, reluă Tanţa febrilă, de teamă că dacă nu spune acum nu o mai spune niciodată, figura unul în care oameni ca tatăl meu şi ca dumneavoastră vor fi judecaţi în faţa întregului popor şi judecata se va încheia cu vorbele: „Pentru ca niciodată ce-a fost să nu se mai petreacă în […]

A doua zi dimineaţă, senatorul Jackson – nimeni altul decât coautorul Amendamentului Jackson – Vanik  prin care se condiţiona acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate doar ţărilor care recunoşteau dreptul de emigrare al cetăţenilor lor -, era aşteptat la Blaire House de preşedintele României, Nicolae Ceauşescu. Şi, ca de obicei în astfel de ocazii, se […]

Cât erau zilele de lungi, în faţa ochilor mei, tovarăşe Bodnăraş, vedeam doar imagini cu ea ridicându-şi poalele să i se vadă mai bine botinele, dându-şi ochii peste cap, maimuţărind domnişoarele din înalta societate, ea, goală, şoptindu-mi „nu te ruşina, nu e nimic de ruşine”, imagini care parcă voiau să trăiască în veci în mine. […]

Descoperire după 44 de ani (Sfârșit capitolul XI) Abia întors de la Praga, din concediu medical, eu, Nicolae Cristache, mi-am luat câteva zile libere şi cu rucsacul în spinare am pornit unde-oi vedea cu ochii, prin Moldova, la mănăstiri, în munţi. Multe zile la rând am avut parte doar de ploi, de frig, de foame, […]

Eram înfometat, înfrigurat… Preţ de mai multe zile nu vorbisem cu nimeni, în afara unor călugări din sihăstria de la mânăstirea Secu – volubili şi cu mâna pe fundul meu. Şi-am comandat, şi-am vorbit mai mult eu, despre Sreda şi Eric, prietenii mei praghezi, despre cârciuma din centrul Pragăi, despre Dubček şi Milan Kundera. Și-am […]

Patilineţ aştepta ca Nicu să isprăvească lectura scrisorii primite de la Zilber; vede cum bărbia şi buza inferioară ale acestuia alunecă înainte, semn al dispreţului, şi se nelinişteşte în privinţa evreului; în cele douăsprezece ore în care l-a ascultat, petentul erudit îi acaparase respectul centimetru cu centimetru; ştia că tovarășul Ceauşescu nu agreează firile slabe, […]

Cu încredinţarea asta în suflet, că atâta vreme cât nimeni nu ştie felul în care va fi sfârşitul lumii, toţi avem dreptate şi niciunul, Nicu a bântuit cercurile de invitaţi la congres cu aplombul celui îndreptăţit să spună ce-i trece prin cap cu aceeaşi detaşare atât în cadrul delegaţiei sovietice, conduse de Leonid Brejnev, şeful […]

Mantoul Tanţei îl obseda şi nu se mai putea gândi la nimic altceva. Pe Leana n-a iubit-o cum iubeşte bărbatul femeia. Ea i s-a încredinţat lui cu misiunea revoluţionarului de profesie, i-a fost tovarăş, colegă, prietenă, mamă, tată, soră, asistentă medicală, iar când a apărut senzualitatea – femeie; l-a învăţat să ia cunoştinţă de corpul […]

În ciuda hărţuirii psihologice la care-l supunea din obişnuinţă, Maurer îl privea cu simpatie; ştia să aprecieze ceea ce numise „cutezanţă”; reacţia lui Nicu la insolenţa lui Mao, dincolo de uimire şi de invidia firească în faţa unei prezenţe de spirit care pe el îl părăsise, îl bucura ca atunci când ochiu-i de cunoscător nimerea […]

… După moartea lui Stalin, Ana a fost eliberată. Noaptea am dat târcoale să văd ce face: plângea. Am revenit după câteva ore – plângea. Am intrat şi i-am spus: „Ana, draga mea, omul ăsta (Stalin) te-a adus în suferinţa asta. Iartă-l, dar nu-l plânge!” Şi ea a zis: „Ralu, eu sunt evreică, tu – […]