Când m-am întors în camera de lucru a lui Marx, Lenchen tocmai pleca; își terminase tratamentul; în afară de Tussy, nimeni altcineva nu știa în ce consta acesta și ce erau așa-zisele pomezi. Mohr era cu mintea dusă și Lenchen m-a invitat să discutăm afară. Că e mai bine să plec. Că Mohr are nevoie […]

Și-a intrat Lenchen și Mohr a zis: -Deci?… Și-am plecat. Am plecat nițel amețit. Aerul stătut, după ce-am închis fereastra, nu știu de ce, da’ îmi dădea dureri de cap. Pesemne doctoriile tari cu arsenic, am presupus. De aceea și ținea Mohr geamul deschis, îl amețeau și pe el. Și-n parloar am găsit luminile aprinse […]

Și-avea dreptate. Chiar așa gândisem eu însumi, că tocmai numărul mare de ani în așteptare mă făcuse să cred că n-a fost din cale afară de greu. -Adică, ai zis: ăsta, adică eu, dacă n-a turbat, putea s-o ducă așa mult și bine!… -Cam așa! am spus. -Cam așa… Bravo! Și te încumeți?… a zis […]

Discuția s-a tăiat când a ajuns la Bakunin. Celebrul anarhist zicea, bătând șaua dictaturii proletariatului, că lumea care s-ar naște prin dictatură ar fi ca falnicul palmier sădit în pământurile Siberiei; că el a trăit în Siberia grație mărinimiei țarului și vorbește în cunoștință de cauză; statul, zicea, fie el și al proletariatului, conservă puterea […]

Tăcea el și tăceam și eu, tăceam amândoi; scăpam din noi ca să ne întrebăm ce simte celălalt tăcând. Cerul se limpezise  de ploaie, o vreme s-o lingi nu alta,când și când câte un norișor alb se destrăma străpuns de o rază de soare. Și-atunci obrazul lui Marx primea umbra trecătoare, și din portocaliu se […]

Pe 5 noiembrie 1939, la Brăila, venea pe lume Nicolae Cristache. Chiar dacă pare de prisos, am să reamintesc: unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști și scriitori, atît înainte cît și după 1990. Cu ajutorul „condeiului” a scos oameni nevinovați din închisoare în anii comunismului, cu ajutorul „condeiului”  a înființat o nouă generație de ziariști […]

M-a trezit Lenchen când a venit s-o ia pe „Deșteptuța”. Mi-a spus c-afară e frumos, nu mai plouă, că toate animăluțele sunt cu Tussy în curte și că Mohr a coborât și el, mănâncă în bucătărie, dacă a mânca se cheamă ceea ce morfolește el. Îmi încheiam șireturile; mă stângeau și, așa adormit cum eram, […]

-Adică, a punctat Mohr, când i-am relatat ce făcusem cât lipsisem de la datorie – nu i-am spus motivul pentru care plecasem, părea să nu-și dea seama – succesul, zici dumneata, te dezumanizează, asta ai vrut să spui? Și-am zis: -Scuze, dar n-am folosit termenul „dezumanizare”. -Dar l-ai gândit, nu e cazul să negi; nu […]

Am urcat așa cum coborâsem, în vârful picioare lor, și-n ușa de la parloar ne-am oprit. Precauțiunea noastră era inutilă; tot ce se petrecea în casă, indiferent câte uși erau închise, Lenchen auzea și vedea, și doar considerente ce țineau de înțelepciune o îmboldeau să se prefacă. Ușa de la bucătărie s-a întredeschis cât o […]

I-am reprodus discuția cu Lenchen cât timp a fost el la baie; factotumul casei povestise cum el, Mohr, când este încredințat că face un lucru bun, mâna îi merge ca pe tocătorul de ceapă, iar când sufletul târâie încredințarea, încep bolile; și că, desigur, nu astea fuseseră cuvintele ei, care erau mult mai cu miez, […]