„A zis: «Pesemne lumea este altceva decât am crezut şi decât am vrut eu să fie». Ne-am întors la vilă. A urcat, dar n-a zăbovit. A venit la mine, a dat mâna cu mine şi a zis: «Suzană, mâine dimineaţă vii să-mi faci bagajul!» Da, tovarăşe Ceauşescu, i-am spus şi tovarăşei că vin. «Da, dar […]

A doua zi dimineaţă, senatorul Jackson – nimeni altul decât coautorul Amendamentului Jackson – Vanik  prin care se condiţiona acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate doar ţărilor care recunoşteau dreptul de emigrare al cetăţenilor lor -, era aşteptat la Blaire House de preşedintele României, Nicolae Ceauşescu. Şi, ca de obicei în astfel de ocazii, se […]

Cât erau zilele de lungi, în faţa ochilor mei, tovarăşe Bodnăraş, vedeam doar imagini cu ea ridicându-şi poalele să i se vadă mai bine botinele, dându-şi ochii peste cap, maimuţărind domnişoarele din înalta societate, ea, goală, şoptindu-mi „nu te ruşina, nu e nimic de ruşine”, imagini care parcă voiau să trăiască în veci în mine. […]

Descoperire după 44 de ani (Sfârșit capitolul XI) Abia întors de la Praga, din concediu medical, eu, Nicolae Cristache, mi-am luat câteva zile libere şi cu rucsacul în spinare am pornit unde-oi vedea cu ochii, prin Moldova, la mănăstiri, în munţi. Multe zile la rând am avut parte doar de ploi, de frig, de foame, […]

Eram înfometat, înfrigurat… Preţ de mai multe zile nu vorbisem cu nimeni, în afara unor călugări din sihăstria de la mânăstirea Secu – volubili şi cu mâna pe fundul meu. Şi-am comandat, şi-am vorbit mai mult eu, despre Sreda şi Eric, prietenii mei praghezi, despre cârciuma din centrul Pragăi, despre Dubček şi Milan Kundera. Și-am […]

Patilineţ aştepta ca Nicu să isprăvească lectura scrisorii primite de la Zilber; vede cum bărbia şi buza inferioară ale acestuia alunecă înainte, semn al dispreţului, şi se nelinişteşte în privinţa evreului; în cele douăsprezece ore în care l-a ascultat, petentul erudit îi acaparase respectul centimetru cu centimetru; ştia că tovarășul Ceauşescu nu agreează firile slabe, […]

Mantoul Tanţei îl obseda şi nu se mai putea gândi la nimic altceva. Pe Leana n-a iubit-o cum iubeşte bărbatul femeia. Ea i s-a încredinţat lui cu misiunea revoluţionarului de profesie, i-a fost tovarăş, colegă, prietenă, mamă, tată, soră, asistentă medicală, iar când a apărut senzualitatea – femeie; l-a învăţat să ia cunoştinţă de corpul […]

În ciuda hărţuirii psihologice la care-l supunea din obişnuinţă, Maurer îl privea cu simpatie; ştia să aprecieze ceea ce numise „cutezanţă”; reacţia lui Nicu la insolenţa lui Mao, dincolo de uimire şi de invidia firească în faţa unei prezenţe de spirit care pe el îl părăsise, îl bucura ca atunci când ochiu-i de cunoscător nimerea […]

… După moartea lui Stalin, Ana a fost eliberată. Noaptea am dat târcoale să văd ce face: plângea. Am revenit după câteva ore – plângea. Am intrat şi i-am spus: „Ana, draga mea, omul ăsta (Stalin) te-a adus în suferinţa asta. Iartă-l, dar nu-l plânge!” Şi ea a zis: „Ralu, eu sunt evreică, tu – […]

Sala este doar pe jumătate încălzită. Miron pregăteşte lovitura principală; o ia prin învăluire. Cu faţa lui de bebe pe oliţă face valuri cu pericolele cultului personalităţii şi daunele pe care acesta le-ar putea aduce partidului. Că acesta, cultul personalităţii, poate aduce nenorociri mari în partid şi că nu e ceea greşit se înţelege îndeobşte […]