A DOUA VENIRE (continuare cap. X)
de pe 13 decembrie 2024 151
Lissagary, ostracizatul de însuși Marx, logodnicul interzis fiicei sale, sta-n poarta casei și căuta-n traista să dea de pomană la o cerșetoare, toată-n zdrențe și cu un copil aproape gol în cârcă – nomazi francezi -, și-avea de furcă mult cu portofelul, cu cărțile și umbrela, fiindcă o boare de vânt ridica filele cărților și-i […]
A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VIII)
de Nicolae Cristache pe 29 noiembrie 2024 144
-Iată-l, a zis. Flutura un fascicol de manuscrise – găsise ce căuta. -Aici ai Biblia socialismului, așa cum îl văd eu; te rog s-o citești și s-o discutăm. Ce Bakunin și Lassalle? Asta-i Biblia! Din păcate, însă, când să intre în toiul bătăliei pentru Biblie, veniseră durerile de cap, insomniile și spectrul unei congestii cerebrale. […]
A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. VII)
de Nicolae Cristache pe 22 noiembrie 2024 183
Și-a intrat Lenchen și Mohr a zis: -Deci?… Și-am plecat. Am plecat nițel amețit. Aerul stătut, după ce-am închis fereastra, nu știu de ce, da’ îmi dădea dureri de cap. Pesemne doctoriile tari cu arsenic, am presupus. De aceea și ținea Mohr geamul deschis, îl amețeau și pe el. Și-n parloar am găsit luminile aprinse […]
A DOUA VENIRE (cap. VII)
de Nicolae Cristache pe 15 noiembrie 2024 166
Discuția s-a tăiat când a ajuns la Bakunin. Celebrul anarhist zicea, bătând șaua dictaturii proletariatului, că lumea care s-ar naște prin dictatură ar fi ca falnicul palmier sădit în pământurile Siberiei; că el a trăit în Siberia grație mărinimiei țarului și vorbește în cunoștință de cauză; statul, zicea, fie el și al proletariatului, conservă puterea […]
A DOUA VENIRE (cap. VI)
de Nicolae Cristache pe 1 noiembrie 2024 203
M-a trezit Lenchen când a venit s-o ia pe „Deșteptuța”. Mi-a spus c-afară e frumos, nu mai plouă, că toate animăluțele sunt cu Tussy în curte și că Mohr a coborât și el, mănâncă în bucătărie, dacă a mânca se cheamă ceea ce morfolește el. Îmi încheiam șireturile; mă stângeau și, așa adormit cum eram, […]
A DOUA VENIRE (continuare cap.V)
de Nicolae Cristache pe 25 octombrie 2024 144
Am urcat așa cum coborâsem, în vârful picioare lor, și-n ușa de la parloar ne-am oprit. Precauțiunea noastră era inutilă; tot ce se petrecea în casă, indiferent câte uși erau închise, Lenchen auzea și vedea, și doar considerente ce țineau de înțelepciune o îmboldeau să se prefacă. Ușa de la bucătărie s-a întredeschis cât o […]
A DOUA VENIRE (sfîrșit capitolul IV)
de Nicolae Cristache pe 18 octombrie 2024 200
… Am revenit sus, cu ceșcuta de ceai la mine. Marx renunțase la fularul de cașmir care-i proteja grumazul și-l înlocuise cu o lavalieră care se potrivea ca nuca-n perete cu cipicii din petice de stofă, viu colorate – creație unicat Tussy. Schimba dintr-o mâna în cealaltă pipa cu țigara, fără nicio pornire de a […]
A DOUA VENIRE (sfîrșit cap. III)
de Nicolae Cristache pe 11 octombrie 2024 221
-Unde-am rămas? a reluat Marx discuția. Și-n calmul cu care o spunea se putea ghici ușor rutina unui antrenament nu de azi, de ieri. Cred, a zis, că vorbeam despre escroci. Știa că discutasem despre prevestiri, dar lui îi plăcea să fi vorbit despre escroci, inspirat de joaca animăluțelor. Apropo de escroci, a zis, clovneriile […]
A DOUA VENIRE (capitolul III)
de Nicolae Cristache pe 8 octombrie 2024 204
Pentru o clipă am crezut absurd că Marx se poate însănătoși. Gândul patetic din tinerețea sa, acela că omenirea se poate salva cu o poveste, îl săltase la părerile de demult și îl așezase-n capul oaselor; dădea impresia că e pus din nou pe treabă. Că acuși-acuși îmi va spune: ia o hârtie și scrie! […]
A DOUA VENIRE (sfîrșit cap.II)
de Nicolae Cristache pe 4 octombrie 2024 172
… Pe peluza din fața casei, Tussy sta cu iepurașul în brațe și, fiindcă nu mă vedea, mi-o puteam închipui în voie. Pândeam delicatețea trupului ei și mă gândeam prin ce alchimie tatăl se vedea aidoma ei, cu alura sa de halterofil de categorie mică. Știam caTussy, la rândul ei, regreta că seamănă cu genul […]